Arhivă Lunară

Va promiteam in ps-ul postului despre unire ca voi reveni asupra acestui subiect. O fac acum. Cand oamenilor le este cu adevarat greu, se unesc ca sa razbeasca. Se sprijina, sunt solidari, gasesc resurse nebanuite de intrajutorare. Umar la umar. Acesta este spiritul unirii: in cuget si-n simtiri. E momentul sa ne reintoarcem la principiile care ne-au adus impreuna. Acum, cand suntem la putere, cand romanii si-au pus sperantele in noi. De aceea , dragi colegi de partid, sa vorbim despre valorile unirii, a unirii care ne-a adus impreuna, in cea mai puternica formatiune politica a momentului.

1. Pluralismul de opinii. Suntem cu totii de acord ca democratia presupune pluralism de opinii. Putem face mai mult daca ne ascultam cu adevarat unii pe ceilalti, daca punem laolalta ideile bune ale fiecaruia. Fara orgolii si fara suparare.
2. Aportul de forte proaspete. Eu cred ca si cei noi veniti in partid aduc un bagaj bogat de experienta personala. Un suflu proaspat, idei noi. Altfel de ce ni s-ar fi alaturat? De ce i-am fi primit? Fiecare dintre noi putem invata cate ceva, de la fiecare. Si avem obligatia de a o face. Am promis asta poporului roman, atunci cand ne-am prezentat in fata oamenilor pentru a le cere girul de incredere. Atunci cand le-am spus ca noi suntem echipa care le va oferi un trai mai bun. Indiferent ca suntem de accord, sau nu, cu opiniile altor colegi, nu trebuie sa uitam ca am ales sa facem parte din acelasi proiect. Nu ne-a obligat nimeni, a fost optiunea noastra, a membrilor PDL si, in special, a conducerii PDL.
3. Clarificari doctrinare. Suntem, un partid de dreapta. Bun. Insa familia noastra a primit de-a lungul timpului membri cu mai multe doctrine. I-am primit pentru ca sunt oameni de valoare si pentru ca aportul lor de idei si actiune ne-a ajutat. Democrati, liberali, crestin democrati si altii. A sosit momentul, cred eu, sa punem cap la cap toate aceste viziuni , sa redefinim anatomia noastra functionala, care sa fie generatoare de inspiratie si sa bage in turatie mai mare motoarele partidului. Clarificarile doctrinare se impun ca un mecanism de conlucrare mai eficient. Eu cred ca din aceasta bogatie de doctrine ar trebui sa o alegem pe cea mai buna la momentul potrivit. Si mai cred ca doctrina noastra de baza trebuie sa serveasca binelui omului de rand. Doctrina solutiilor eficiente si morale. Suntem afiliati la popularii europeni, unde crestin democratia este doctrina insasi. Nu cred insa ca nu putem apela la solutii liberale, sau chiar la solutii sociale, care sa nu contravina principiilor populare. Eu cred ca trebuie sa fim flexibili si sa cooperam constructiv cu centrul si cu stanga, mai ales acum. Niciodata n-am trait timpuri ideale, iar acum e criza si trebuie sa ne unim in jurul unui proiect. Avem un lider puternic. In jurul lui trebuie sa construim doctrina care sa ne ajute sa ne indeplinim misiunea: aceea de a pune o paine mai buna pe masa celui care munceste. Avem un lider puternic, ceea ce e rar pe scena noastra politica. Uitati-va in jur! Sa-i dam o echipa pe masura.  Iar in legatura cu schimbarea siglei, sunt si eu de parere ca trebuie sa gasim ceva nou, care sa ne reprezinte. Marul e apple, dupa parerea mea e deja luat. Mie mi-ar placea o imagine stilizata a Dunarii, de fapt a deltei. Discutia e deschisa.
4. Asumarea corecta a deciziei. Nu vom fi cu adevarat puternici decat daca o hotarare este luata dupa consultarea tuturor opiniilor. Daca procesul decizional ramane intr-un cerc stramt, atunci punerea in aplicare a deciziei va fi intotdeauna susceptibila de parti-pris-uri. Si acest fel de a actiona nu se regaseste in principiile partidului. Si nu face bine partidului. Nemultumirile vor crea presiune exact la temelie, adica in filialele din tara, unde cei neintrebati isi vor da singuri raspunsuri, se vor naste tensiuni, nedreptati si numai asta nu ne trebuie acum. Sa nu uitam ca puterea de astazi apartine in mod egal si celor care, in teritoriu, si-au facut treaba cum trebuie si au pus umarul la ridicarea scorului electoral. Nu numai cei vocali trebuie ascultati, ci si cei tacuti, muncitori si loiali. Mai mult, eu cred ca cei care au intaietate la cuvant trebuie sa fie membri de partid, nu oameni care, sub aparenta independentei doctrinare, sa poarte cuvantul celor si-au asumat eticheta partidului si la bine si la greu. 
5. Reformarea mecanismelor interne. Cred ca a venit momentul sa ne reformulam modul de a conlucra in interiorul partidului. Acum suntem la putere, insa succesul e efemer, daca nu e sustinut de competenta si incredere. Oamenii pe care ii desemnam in anumite pozitii ar trebui sa aiba in primul rand girul specialistilor din interior. Al departamentelor si al filialelor.  Alesii locali sa fie propusi de organizatiile locale, parlamentarii sa aiba sustinerea comunitatilor lor, ministrii si conducatorii de institutii sa ajunga sa ocupe aceste pozitii dupa ce primesc girul  comisiilor interne. Apoi instantele care si-au asumat o propunere sa fie cele care sa analizeze activitatea celui desemnat si sa faca un raport de evaluare a celui numit. Periodic, nu doar inainte de scrutin.
6. Disciplina de partid. Sunt perfect de acord ca este extrem de important ca atunci cand se ia o decizie majora, aceasta sa fie comunicata pe o singura voce si in aceiasi termeni. Colegii mei, mai vechi si mai noi, stiu ca am fost intotdeauna solidara cu hotararile luate si activa in sustinerea unor proiecte. Insa atunci cand disciplina de partid surzeste urechile si inchide gurile este deja abuz. Nu pot vorbi doar unii in numele tuturor. Este neconstructiv sa amortim dezbaterile interne pe principiul gresit al unei discipline in care doar faci ceea ce ti se spune. Cu asta nu pot fi de acord.  

Inceputul anului 2010 ne gaseste intr-o formula puternica, cu leadership si cu idei bune pentru tara. Sa ramanem impreuna, sa devenim si mai puternici. Si mai ales sa nu uitam nicicand ca felul in care vom intelege sa construim drumul democrat –liberal va fi cartea de vizita a Romaniei si painea de pe masa oamenilor care ne-au angajat sa ii conducem.

Privesc cu mult interes la ceea ce se intampla in stanga esichierului politic. Mi se pare ca felul in care PSD va alege sa se restructureze va conta pentru intreaga societate romaneasca. De ce spun asta? In acest moment dreapta are doi piloni puternici in parlament: PD-L si PNL. La ultimele alegeri noi am castigat, liberalii au crescut, in vreme ce social-democratii au pierdut voturi, in consecinta au pierdut primari, consilieri locali si judeteni, presedinti de consilii si parlamentari. Stanga este acum in cautarea unei noi identitati. Nu doctrinare , ci programatice. Si pentru asta ii trebuie lideri noi. In cursa pentru sefia stangii s-au anuntat mai multe nume. Asta mie imi spune ca nu este vorba doar de libera exprimare a viziunilor, ci de fragmentarea grupurilor de lideri. Pe blogurile social-democrate si in presa  se poarta discutii aprinse, se arunca manusi de duel, ba chiar se ajunge la declaratii de razboi pe fata. In spatele usilor inchise se consuma intalniri de taina, se leaga si se dezleaga aliante, se fac si se refac planuri. Politicieni social-democrati cu greutate analizeaza si vorbesc despre nevoia de schimbare. Am ocazia sa-l salut astazi pe Vasile Dancu, al carui blog il citesc nu numai cu interes, dar si cu placere. Va fi interesant de vazut cine va aduna un procent mai mare de sustinere la baza partidului, acolo unde de fapt s-a inregistrat cea mai mare cadere. Caci, ceea ce cred eu ca se intampla intre tururile de scrutin este tocmai aceasta ignorare a trunchiului, care genereaza tensiuni si confuzie in randul acelor oameni, extrem de importanti, care sunt adevaratii lideri ai comunitatilor lor. Ei nu apar la televizor, nu-si dau cu parerea in presa, nu se imbraca la costum si nu-si plimba familia in vacante de lux. Neinvitarea lor la masa deciziilor creaza confuzie si tensiuni. Raspunsul lor la aceasta atitudine este tocmai imposibilitatea de a le prevedea reactiile. Sustinerea nu mai e puternica si varful se clatina. E valabil pentru toate formatiunile politice. De aceea eu cred ca PSD trebuie sa –si aleaga un lider, mai mult, o echipa, care sa se reintoarca la dialogul cu baza si sa intareasca  relatia cu trunchiul. Eu as miza pe Miron Mitrea. Toata activitatea lui politica si mai ales conduita fata de partid il recomanda. Conform conceptiei social-democratice, partidele politice, indiferent de orientare, nu trebuie sa urmareasca numai problema puterii, ci mai ales rolul de a asigura o legatura intre stat si societate. Si din acest punct de vedere o stanga puternica va fi pentru noi un partener de dialog constructiv. Miron Mitrea a fost lider sindical si nu unul oarecare. Intrat in politica, si-a pastrat relatia cu lumea sindicala si de multe ori expertiza lui si-a pus amprenta intr-un mod constructiv. Nu sunt un fan al lui Mitrea, dar mie mi-a placut barbatia cu care poarta el razboiul cu actuala conducere a PSD. Ca observator nu am putut sa nu remarc curajul cu care a iesit la lupta si onestitatea lui fata de partid. Miron Mitrea e senator de Vrancea ca si mine. E adversarul meu in teritoriu si, daca vreti, principala mea forta de opozitie. Dar, spre deosebire de celalalt personaj marcant al PSD Vrancea, Marian Oprisan, Miron Mitrea nu ataca pe la spate. Cu Miron Mitrea stii exact cu cine lupti. Si aici nu pot decat sa salut acest adversar. Nu stiu de ce sustinere se bucura actualmente Mitrea in PSD. Stiu insa ca stanga are nevoie de un lider nou, puternic si inteligent. Si ca acest lider, daca va avea intelepciunea sa-si construiasca o echipa puternica, va deveni pentru noi nu un adversar , ci un partener serios, asa cum este relatia stanga-dreapta in toate democratiile cu traditie.

Observ ca in ultima vreme, mai precis de la publicarea Raportul de monitorizare a Parlamentului, realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP), unii ziaristi s-au grabit sa infiereze cu manie proletara activitatea mea ca senator. Ceea ce nu se spune niciunde este ca vreme de 7 luni eu am fost si ministru. Am preluat un portofoliu greu, intr-o perioada dificila si am incercat sa fac ceva pentru sportivii si tinerii acestei tari. Unii sunt de parere ca am si reusit. Nu ma refer aici la carcotasii de ocazie sau la bombanitorii de serviciu, ci la cei in slujba carora m-am pus, impreuna cu intreaga echipa pe care am condus-o. Mandatul meu, inceput sub semnul unui grav deficit de imagine, s-a finalizat cu proiecte clare, care se desfasoara si acum. Premierea sportivilor s-a facut la timp, am reusit pentru cei mai valorosi dintre ei  sa crestem bonificatiile, am reinnoit infrastructura bazelor sportive, investind cu mare grija pentru banul public si fiind atenti la nevoile oamenilor, taberele s-au desfasurat in bune conditii, evenimentele proiectate in beneficiul tinerilor si-au respectat calendarul, am organizat pentru prima oara ca gazde Forumul de Tineret al Initiativei Central Europene, am sprijinit activitatile de voluntariat si am ajutat ong-urile sa acceseze bani europeni, finantare nerambursabila de care este atata nevoie. In ultimele saptamani ale cabinetului din care am facut parte am asigurat si interimatul la Relatia cu Parlamentul. De luni pana vineri eram la Bucuresti, iar sambata si duminica eram la Focsani, unde usile cabinetului meu senatorial sunt mereu deschise. Aceste clarificari nu sunt destinate celor care distorsioneaza adevarul, ci acelora dintre oameni care, citind in presa numai ceea ce vor unii sa se afle, isi pun intrebari cu privire la increderea care mi-a fost acordata. Sunt un om care munceste cu daruire si cu incredere. Munceste cu forta pe care ti-o da convingerea ca, atunci cand alegi sa slujesti un popor, o faci pana la capat, in ciuda celor care aleg sa critice de pe margine. Si mai cred ceva: ca e bine ca fiecare sa-si vada de treaba, sa se uite in propria ograda si sa ia masurile care se impun. Mai ales ca nu traversam deloc o perioada usoara.

Maine e Ziua Unirii, a primei uniri a romanilor de dincolo si de dincoace de Milcov. Pentru mine este mai mult decat o sarbatoare nationala, este o sarbatoare de suflet, care in fiecare an ma face sa-mi redefinesc valorile morale ale cuvantului impreuna. Si pentru ca Ziua Primei Uniri nu ar fi fost posibila fara aportul cultural si militantist al vrancenilormei, permiteti-mi un strop de patriotism local. Dragii mei moldoveni de la granita cu regatul, 24 ianuarie este in primul rand ziua noastra demandrie nationala. Va doresc unire in cuget si-n simtiri in casele voastre, in familiile voastre si in patria voastra. Sa ramanem uniti, sa fim sanatosi si sa construim impreuna viitorul acestei natiuni, asa cum au facut-o inaintasii nostri in urma cu 151 de ani. Actiunea lor de atunci, curajul lor si credinta ca stergerea granitelor dintre noi e aducatoare de progres ne obliga sa ducem mai departe viziunea pentru care au luptat. Si au facut ca ideile sa devina fapte, file de istorie. Iar cu Milcovul, ramane cum s-a stabilit: sa-l secam dintr-o sorbire! La multi ani!

PS Despre unire si impreuna, intr-un post viitor, cat de curand.