Maine e Ziua Unirii, a primei uniri a romanilor de dincolo si de dincoace de Milcov. Pentru mine este mai mult decat o sarbatoare nationala, este o sarbatoare de suflet, care in fiecare an ma face sa-mi redefinesc valorile morale ale cuvantului impreuna. Si pentru ca Ziua Primei Uniri nu ar fi fost posibila fara aportul cultural si militantist al vrancenilormei, permiteti-mi un strop de patriotism local. Dragii mei moldoveni de la granita cu regatul, 24 ianuarie este in primul rand ziua noastra demandrie nationala. Va doresc unire in cuget si-n simtiri in casele voastre, in familiile voastre si in patria voastra. Sa ramanem uniti, sa fim sanatosi si sa construim impreuna viitorul acestei natiuni, asa cum au facut-o inaintasii nostri in urma cu 151 de ani. Actiunea lor de atunci, curajul lor si credinta ca stergerea granitelor dintre noi e aducatoare de progres ne obliga sa ducem mai departe viziunea pentru care au luptat. Si au facut ca ideile sa devina fapte, file de istorie. Iar cu Milcovul, ramane cum s-a stabilit: sa-l secam dintr-o sorbire! La multi ani!

PS Despre unire si impreuna, intr-un post viitor, cat de curand.