Mi se intampla de ceva vreme sa fiu intrebata, de fiecare data cand are loc o sarbatoare in viata mea: Ce-as putea sa-ti daruiesc eu, cand tu ai de toate? La inceput am tratat intrebarea ca fiind o recunoastere a devenirii mele, in timp insa intrebarea rostita cu cele mai bune intentii de altfel, a inceput sa ridice in sufletul meu o serie de alte intrebari. Ce inseamna a avea de toate? Cand le poate avea un om pe toate? Cand mor dorintele? Si la ce se reduce a avea?
Atunci cand faci un dar din suflet, daruiesti de fapt iubire. Si iubirea nu e niciodata in exces. Iubirea care ne face mai buni, iubirea care ne invata cum sa iubim si cum sa ne lasam iubiti. Dragostea, iubirea pentru cel de langa tine sau pentru cel aflat departe. Iubirea pentru copii, pentru parinti si frati, iubirea pentru oameni. Dumnezeu ne-a dat iubirea pentru a putea cladi. Eu cred, oricat ar parea de desuet, ca niciun edificiu construit doar din ratiune pura nu rezista.
Intre toate sarbatorile mele, 1 Martie e special. Pentru ca este singura ocazie in care primesc daruri, fara sa mi se puna intrebarea care naste intrebari. Cand eram mica ma pregateam din timp pentru sosirea martisorului. Indiferent ca le cumparam sau le confectionam eu insami, martisoarele erau ordonate in functie de o ierarhie secreta: mama, invatatoarea, apoi doamnele profesoare care imi placeau, colegele sau prietenele cel mai bune. Apoi am invatat ca o domnisoara trebuie sa stie sa primeasca acest mic cadou. In secret, 1 martie era, in copilarie si adolescenta, micul meu test de popularitate. Acum semnificatia figurinei legata cu snur alb si rosu e mult mai adanca: intre toate martisoarele primate de-a lungul zilei, unul singur imi spune “imi esti draga”, un altul imi aduce aminte ca sunt mama, cateva imi confirma respectul si afectiunea, iar cele mai multe sunt pur si simplu etichetele exercitiului social.
Va doresc, doamnelor, sa primiti martisoare cu bucurie si va doresc, domnilor, sa le daruiti cu sufletul curat! Sa fie aceste mici daruri motoarele iubirii, respectului si politetii! Imi doresc sa inceapa astazi o primavara frumoasa pentru noi toti.
5 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
01/03/2010 la 17:00
ingineru'
@ Sorina Plăcintă
Eu vă ofer aici , pe blog , un mărţisor virtual şi credeţi-mă , nu fac un exerciţiu social , ci doar , cel mult , un exerciţiu literar .
01/03/2010 la 18:45
ingineru'sef
@Sorina,
dupa o iarna mult prea aspra,in prag de primavara ce sta sa vina dar nu indrazneste, un martisor al sperantei…
02/03/2010 la 13:16
Bibliotecaru
Primăvara mai răsare iarba?
http www trilulilu.ro/simonapeter/ed580497a69227
02/03/2010 la 14:20
ingineru'
Dar un mărţişor vesel ? Sper să nu dau idei …
Mic dictionar de resurse umane
1. “Abilitatea de a invata lucruri noi” – o sa ai nevoie de aceasta abilitate a invata cum sa tragi de salariu doua luni, cum sa faci economie la mancare, etc
2. “Echipa tanara” – nu ne permitem decat studenti
3. “Mediu tanar si dinamic” – schimbam studentii in fiecare an
4. “Cu dorinta de autodepasire zilnica” – azi 8 ore la munca, maine 8.5, poimaine 9 etc
5. “Junior” – scriem asta in titlu ca sa fie clar cat platim, vin acuma si cerintele
6. “Mediu competitiv” – colegi care te sapa
7. “Pachet salarial motivant” – te motiveaza sa cauti in permanenta si altceva
8. “Telefon serviciu” – trebuie sa avem o metoda de a da de tine si sambata
9. “Creativitate” – O sa mai faci si munca altora
10. “Conditii de lucru la standarde occidentale” – Scaun cu spatar
11. “Program flexibil” – Se poate intinde oricat
12. “Companie in plina dezvoltare” – inseamna ca la interviu o sa ti-o bagam pe aia ca o sa te platim doar la inceput prost, pana ne ridicam
13. “Persoana cu capacitate de a lucra independent” – cum ziceam, vei avea de lucru si acasa
Si ultimul dar nu cel din urma:
14. “Simtul umorului” – mai ales in ziua de salariu
02/03/2010 la 14:26
ingineru'
Şi un mărţişor ” înţelept ” …
” Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Posteşte, bucură-te şi taci!Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. ”
Nicolae Steinhardt
P.S. Eu m-am lăsat de fumat acum vreo 8 luni . Ziceam şi eu , nu că m-aş lăuda …