Am spus ca raman o sustinatoare a cauzei sportului romanesc si ma tin
de cuvant. In cele 7 luni de ministeriat am cunoscut oameni minunati,
am inteles ce inseamna sa faci performanta si mai ales am descoperit
cateva dintre adevaratele probleme ale sistemului. Voi vorbi pe larg
despre experienta mea la conducerea Ministerului Tineretului si
Sportului intr-un post viitor. Sau poate intr-o carte.
Acum vreau sa pun la dispozitie initiativa legislativa pe care am gandit-o in sprijinul sportului romanesc si pledoaria pentru cresterea numarului de ore de educatie fizica in scoli. Astept parerile voastre.
20 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
03/03/2010 la 17:26
Bibliotecaru
@ Sorina Plăcintă
Spuneţi în Expunerea de Motive:
“…la aceasta data doar un numar de 5 federatii sportive respectiv:
volei, rugby, box si kickboxing au reglementat…”
Bănuiesc că a cincea, cea uitată, este fotbalul.
03/03/2010 la 18:26
Bibliotecaru
Ar fi fost util să vedem chiar o formă iniţială a legii.
contract individual de munca sau conventie civila
Din moment ce există un contract individual de muncă nu vorbim deja despre profesionism? Profesionist înseamnă că poţi fi angajat pe baza unei profesii sportive. De exemplu, ca fotbalist profesionist, cod COR 347504.
Când angajezi un jucător de handbal cu un contract individual de muncă, nu-l poţi angaja ca inginer (sau contabil, că tot e la modă). Este evident că un contract de muncă, de orice fel ar fi el, trebuie încheiat pe meseria de sportiv şi, în consecinţă, ar însemna o trecere la profesionism.
Convenţia civilă se poate aplica dacă se modifică Legea nr.130 din 20 iulie 1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, adăugând la art. 3 lit. b şi asociaţiile sportive.
Despre creşterea numărului de ore de educaţie fizică în şcoli… Personal nu sunt de acord.
1. Creşterea numărului de ore de educaţie fizică aduce cu sine modificarea orarului. Ce creşte la educaţie fizică trebuie să scadă de undeva, de la o altă materie. Acest lucru înseamnă, regândirea sistemul educaţional, refacerea curriculei pentru materiile cărora li se retrag un număr de ore pe săptămână, alte manuale… profesori daţi afară de la acele materii…
2. Este apoi nevoie brusc de mai mulţi profesori de sport.
3. Elevii “se vor bătea” pe accesul la sala de sport pentru că va creşte gradul de încărcare de două ori.
4. Mai multe ore de sport nu înseamnă oameni mai sănătoşi şi mai deştepţi, acest lucru este o prostie.
Eu v-aş propune ceva mai simplu de aplicat şi mult mai sigur în cazul în care nu funcţionează, pentru că nu există urmări.
În lumea occidentală fiecare unitate de învăţământ are un fel de grup sportiv… adică o echipă de baschet, de fotbal, de înot, de atletism, de şah, de tenis, de tenis de masă… uneori şi firmele au asemenea cluburi.
Încurajând unităţile de învăţământ să aibă astfel de grupuri sportive, fie cu construcţia unei săli de sport, sau a unui teren în aer liber, o sală de gimnastică, un bazin de înot, un sac de box, sală de forţă… fie prin afilierea lor la cluburile sportive deja existente în imediata apropiere, permite elevilor să se înscrie, dacă vor, într-o formă calificată de a face sport. Ei bine, în acest mod elevul va putea face sport 6 zile pe săptămână, poate chiar 7 zile.
Să nu uităm că materia este “educaţie fizică şi sport” şi nu “sport” şi atât, ceea ce înseamnă că elevul trebuie să fie educat şi nu alergat de colo-colo până nu mai poate. Stilul alergatului a fost introdus ca o formă de pregătire premilitară… nu mai este cazul astăzi. Educaţia înseamnă că elevul va face exerciţiul fizic în formă conştientă şi acasă. Este foarte important obiectivul, pentru că atunci elevul va avea şi grijă de ceea ce mănâncă, cum mănâncă, de un echilibru energetic, va face exerciţii fizice şi acasă, zi de zi… şi abia atunci s-ar atinge obiectivul sănătăţii. Obligând însă elevul să facă toate acele exerciţii plicticoase menite să aducă cu sine gâfâiala anaerobă, sportul nu va fi nicidecum o plăcere ci doar o fugă la nişte mâncare de fast food, “de recuperare”.
Poate veţi râde, dar eu cred că de mare folos ar fi ca la educaţia fizică să se facă exerciţii de tip Taiji Quan sau Tai Chi Chuan, care sunt deja verificate de tradiţia chinezească în ceea ce priveşte sănătatea şi tonusul fizic şi mental. Aşa numitul “dans de viaţă lungă” este un element la îndemână de a educa fizic tinerii. În plus, se poate face peste tot, nu este nevoie de un spaţiu amenajat
Sunt foarte, foarte multe de spus… deocamdată atât.
03/03/2010 la 19:25
ingineru'
@ Bibliotecaru
Sincer , aţi făcut sport în copilărie , în tinereţe ? Nu cumva violenţele la care aţi fost supus pe motiv de neapartenenţă la vreo echipă erau urmarea neimplicării în vreo activitate sportivă ? Nu vreau să fiu răutăcios .
Despre iniţiativa legislativă vorbim mai târziu . Acum mă duc să joc fotbal cu băieţii în sala de sport de la un liceu din oraş . Plătesc o sumă modică pe lună deoarece jucăm doar o oră şi suntem două echipe .
03/03/2010 la 19:41
Bibliotecaru
Când eram eu copil competiţia cea mare era între Dinamo şi Steaua. Mai târziu a revenit în forţă şi Rapid. Nu am fost tipul sportiv, dar oricum nu exista o legătură cu asta, “luptele de stradă” nu erau în cinstea mea, ci aproape o permanenţă “între puştii care făceau galerie pe stadion”.
Oricum am fost demic destul de solid pentru a fi şi rezistent la câteva “atenţii prieteneşti”. 
04/03/2010 la 12:34
ingineru'
Cred că este utilă eliminarea ” diferenţelor ” dintre amatori şi profesionişti . În comunism toţi sportivii erau amatori .Aşa au ajuns unii generali ai armatei române şi nu ştiu la ce foloseşte puşca . O mare ipocrizie .
Şi eu sunt adeptul a trei ore de sport dar aceste modificări trebuie discutate , negociate cu Ministerul Învăţământului . În tinereţile mele făceai sport nu numai că-ţi plăcea ci şi pentru că altceva mai atractiv nu se găsea . Acum însă , parcă e din ce în ce mai greu să-i aduci pe teren pe copii şi adolescenţi . Calculatorul , plimbările de socializare , sucul pe terasă , plimbarea la mall sunt activităţile principale în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber . D-na Andronescu bătea câmpii cu graţie atunci când ne explica cum e cu ora opţională . Am şi eu doi copii la şcoală . I-am întrebat ce sport pot să facă la şcoală , în ce echipă pot să activeze după ore . Răspunsul a fost : în nicio echipă . Ţin să specific că ai mei copii au o aplecare prosport . În două şcoli prestigioase din oraş acest lucru nu este posibil . E greu să cuantific eu aici care din factori sunt mai importanţi în această stare de fapt . Cert este că pe lângă atitudinea un pic delăsătoare a profesorilor de educaţie fizică ,pe lângă organizare , directorii de şcoală preferând să închirieze terenul , sala unor ” babalâci ” ca mine ( aiurea , arăt super , nu-mi dai anii !) , contra cost , pentru a suplimenta veniturile şcolii ( cred ! ) , un rol important îl are şi atitudinea faţă de mişcare a generaţiei tinere . Bineînţeles că trebuie educat în ceea ce priveşte beneficiile sportului dar să nu ne amăgim : le ştie destul de bine , problema este doar de acţiune . Momentan sunt alte tentaţii şi se va gândi că da , va face sport dar un pic mai încolo . Aşa că în acest moment trebuie să decidem noi pentru ei , din păcate . Pe undeva este ca şi-n politica responsabilă : dacă o vrem populistă se duce ţara de râpă , dacă impunem nişte legi impopulare dar corecte economic o scoatem la capăt . În acest moment trebuie să IMPUNEM 3 ore de sport OBLIGATORIU . Pe de altă parte şi pofta vine mâncănd !
Acest lucru trebuie să se integreze într-o nouă şi ( nu cred !) ultimă reformă şcolară , cu un învăţământ bazat pe abilităţi şi nu pe memorarea rigidă a unui volum mare de cunoştinţe .
P.S. O întrebare ca un studiu de caz .Unul din copiii mei îmi povesteşte că mulţi dintre colegi îşi iau scutire medicală pe motiv că profesorul de sport e prea dur ; ştim stilul , l-am mai prins şi noi în comunism ( o minge aruncată din ” greşeală ” puţin mai tare în burtă , o mângâiere părintească după ceafă , un urlet de atenţionare şi intimidare …)
Curios e că nici comitetul de părinţi nu prea are succes în acest caz . Problema este însă pe termen lung : ce atracţie să mai aibă copilul dintr-o asemenea clasă pentru ” orele ” de sport ?
04/03/2010 la 12:43
ingineru'
@ Bibliotecaru
Aşa, ca între noi , departe de ochii lumii şi de alte bloguri , vă place ca persoană , ca om , Olguţa Vasilescu ? V-am văzut atitudinea principială faţă de povestea cu E.Udrea dar , dincolo de asta , uitându-vă la ea , vă inspiră încredere ? Mie nu .
04/03/2010 la 14:14
ingineru'sef
Am urmarit recent una dintre cele mai frumoase intamplari sportive din viata mea de spectator de sport-finala olimpica intre SUA si Canada la hochei pe gheata.O inclestare a titanilor,un dramatism rar intalnit,o senzatie unica,aproape fizica, de tensiune sportiva.Fara a incerca sa gasesc explicatii profunde,am retinut,ca un cui infipt in creier,un amanunt:Canada are,la o populatie de 30 milioane suflete,un numar de 500 mii hocheisti legitimati,care practica acest sport in 1400 patinoare acoperite ultra moderne.
Nu stiu daca copii canadieni fac 2,3 sau 10 ore de sport pe saptamana.Nu stiu daca copii canadieni sunt mai putin tentati de jocuri pe calculator,vizite la mall,junk food decat copiii romani.Stiu insa sigur ca un copil canadian va gasi intotdeauna alaturi de un mall un patinoar modern,un bazin de inot,o pista de atletism.Si mai stiu ca educatia lor,in familie si la scoala,este centrata pe valori precum performanta si competitie.
Initiativa legislativa a dnei Placinta este,probabil,utila si binevenita.Reglementarea raportului amator-profesionist pentru sportivii romani este necesara,dar nu vindeca nimic.Din pacate,pariul cu sportul este pierdut iremediabil pentru cel putin doua generatii.Sportul romanesc este muribund si are nevoie disperata de doua medicamente:baza materiala si educatie sportiva.Educatia sportiva nu inseamna,dupa cum bine remarca Bibliotecarul,fugareala pe maidane,ore suplimentare de sport,proba sportiva la Bacalaureat,ci cultivarea unor notiuni precum performanta,competitie,excelenta,autodepasire.
04/03/2010 la 14:16
Bibliotecaru
@ ingineru’
Domnia sa nu este lipsită nici de inteligenţă şi nici de abilitate politică. Din păcate şcoala politică şi-a făcut-o la “Academia” România Mare a domnului Vadim Tudor. Acest tip de educaţie politică se observă foarte bine chiar şi în acest moment. “Venirea” la PSD, deşi a împlicat imediat ocrotirea domnului Geoană, nu a fost urmată de o calificare politică. Astăzi domnia sa are o abilitate a discursului mult mai concentrată decât în pe vremurile peremiste. Eu observ, o dată cu trecerea timpului, o maturizare politică a stimatei doamne şi, în consecinţă, s-ar putea ca să asistăm la un viitor politic fulminant. Astăzi stimata doamnă nu spune lucruri pentru care este necesară încrederea mea, tot ceea ce spune reprezintă opinii fără caracter demonstrativ sau afirmativ. Data viitoare când o urmăriţi, urmăriţi acest aspect… veţi constata, poate (viitorul nu e niciodată sigur), că ocoleşte cu abilitate afirmaţiile tranşante care implică o valoare de adevăr certă.
Ca să nu spuneţi că ocolesc un răspuns, vă voi spune că mă enervează ceva mai puţin decât domnul Hoară, doamna Pora, domnul Adomniţei, domnul Ghişe, domnul Corlăţean, domnul Hrebenciuc, domnul Sergiu Andon… Hai să-l scot totuşi pe domnul Andon de pe listă, domnia sa este cam la limită.
Stimata doamnă are o pregătire în litere, apărare şi sociologie… Să o pot eu plămădi politic (evident, nu este cazul) în 10 ani ar putea ieşi un material de preşedinte al României.
Iată părerea mea cât de cât completă.
04/03/2010 la 14:30
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Cum spuneam mai sus, sau am intenţionat să spun, ora de sport din România are o tentă premilitară, exerciţiile fiind asemeni pregătirii militare. Nu văd de ce cineva care vrea să joace hochei trebuie să sară calul, să se urce pe frânghie, să evolueze la inele sau să facă giumbuşlucuri din gimnastică. Adevărata dezvoltare a sportului este în înscrierea voluntară într-un anume grup-disciplină.
Sportul forţat nu este nici o soluţie, nu respectă nici drepturile omului.
De aceea spun eu că educaţia sportivă ar trebui să se facă în afara orelor de curs, în afara şcolii. Dotarea este cheia succesului.
Dacă cineva m-ar întreba pe mine, aş spune că România trebuie să înceapă cu construcţia unor alte unităţi de învăţământ care să aibă dotări, laboratoare, parc, cămin…
04/03/2010 la 15:50
ingineru'
@ ingineru şef
Cred că Sorina Plăcintă nu poate să iniţieze o lege a sportului în care să se specifice şi să se impună creşterea productivităţii muncii , creşterea PIB , micşorarea deficitului bugetar , construirea a 1000 de patinoare şi a 1000 săli de sport în doi ani . În condiţiile date şi făcând comparaţie cu Canada sau cu alte ţări bine înfipte economic nouă ce ne rămâne de făcut ? O lamentare colectivă ? . Iniţiativa asta cred că este doar un mic pas înainte , nu cred că-şi propune rezolvarea în totalitate a problemei . Poate vor mai urma şi altele , de exemplu iniţiative privitoare la sponsorizări de echipe , de sportivi .
Dacă e să vorbim sincer , cred că şi cu o legislaţie slabă se pot face lucruri extraordinare dacă sunt bani . Invers e mai greu . Răspunsul la întrebarea de ce suntem aşa de săraci încât nu ne putem permite construcţia de utilităţi sportive e mai complicat şi nu-şi are locul aici .
Ai dreptate în ceea ce scrii dar cred că cele specificate de tine sunt pe un alt palier , ceva mai sus .
04/03/2010 la 16:20
ingineru'
@ Bibliotecaru
Spuneţi :
” Sportul forţat nu este nici o soluţie, nu respectă nici drepturile omului ”
Asta mi-a plăcut ! Da’ de învăţatul forţat ce spuneţi ? Copiii mei m-ar da în judecată pentru asta , nu pentru sport . De mine ce să mai vorbesc ?! Eu mă duc în fiecare zi la muncă . Forţat . Vă puteţi închipui ceva mai odios ? Unde este dreptul meu de-a sta degeaba ?
Aşa e , dotarea este cheia succesului . Din păcate n-o avem . Cheia .
Copiii mei fac sport de performanţă în afara sistemului şcolar . Din păcate e scump . În afară de asta , acolo nu prea poţi păstra un anumit nivel mediu de întreţinere a formei fizice . Acolo ori te implici intensiv ( ceea ce înseamnă timp şi bani ) ori reduci spre un minim nesatisfăcător activitatea fizică . Ce facem cu un copil care poate nu are talente deosebite pentru a fi la un club sau poate nu dispune de fonduri ? Chiar nu se mişcă deloc ?
Am senzaţia că drama vieţii d-stră au reprezentat-o gimnastica şi alergările fără rost . Se pare că v-aţi urât profesorul de sport de vreme ce reveniţi iar şi iar , cu obstinaţie , la inele , rostogoliri , alergări …Nici mie nu mi-au plăcut şi cred că nu plac la mulţi . Dar poate fiecare copil ar găsi ceva atractiv într-o anume formă de mişcare ( in general un sport de echipă ) . Aici mai intervine şi flerul şi disponibilitatea profesorului .Sunt unii dintre ei care efectiv nu-şi au rostul în şcoli .
Ia spuneţi sincer , unde aţi stat mai mult : în bibliotecă sau pe terenul de sport ?
04/03/2010 la 18:14
ingineru'sef
@ingineru,
exact asa m-am exprimat si eu:initiativa dnei Placinta este utila,laudabila,binevenita,dar nu vindeca nimic.Boala este adanc instalata,tratamentul costisitor si indelungat.Desi am senzatia ca in perioda ministeresei Placinta,s-au realizat in materie de baza materiala chestii pe care putini le scontau.Apropo:de ce n-o fi ramas dna Placinta sefa peste sport?Macar,asa,de dragul de a vedea finalizate proiectele de investitii demarate…Intrebarea este,desigur,retorica,cata vreme postul de ministru al sportului a disparut,iar cel de sef de autoritate este incompatibil cu calitatea de parlamentar.
04/03/2010 la 21:31
ingineru'
@ Bibliotecaru
Afirmaţi :
“Eu spuneam că dacă politica românească ar avea un nivel ridicat, oamenii politici ar fi deasupra oricăror bănuieli. ”
Cam cât de ridicat ar trebui să fie ? Daţi-mi o unitate de măsură . În Anglia ,Franţa ,Germania , SUA ( ohoho !) oamenii politici sunt sub bănuieli , nu deasupra . Până şi în Japonia .
Politica românească este replica fidelă a alegătorului . Mă tem că Băsescu , cu o marjă mai mare de aproximaţie , a avut ” dreptate “: 99% dintre alegători sunt manelişti . De furat în ţara asta , se fură . Dar pe O.Vasilescu nu chestia asta o deranja .Ea vroia să cânte de fapt o manea pentru urechile alegătorilor . Ştie că asta place , acuzaţiile la Udrea sunt de bon ton , în vogă , şi a dat drumul la încă un şlagăr .
Din enorma mea experienţă de psiholog înnăscut , nu făcut , lăsând deoparte prezumţiile de nevinovăţie şi alte prostii occidentale care nu ţin la noi românii , vă zic că în această chestiune primarul este vinovat iar Udrea nu are nicio treabă . Garantat de mine 99 ,99 % . Primarul va face puşcărie . Garantat de mine 25 % . Domnule , sunt mincinoşi în toate partidele dar doar doi zâmbesc când mint : O.Vasilescu şi Dan Nica . Observaţi-i .
P.S. Mă bucur că nouă nu ne plac manelele !
04/03/2010 la 22:18
Bibliotecaru
@ ingineru’
Învăţământul este obligatoriu, nu forţat. Dacă nu înveţi, poţi să iei o notă mai mică, nu e nici o problemă. La sport însă nu poţi refuza eşti forţat să te supui probelor.
04/03/2010 la 22:19
Bibliotecaru
PS.
Vă asigur eu că nu ştiţi ce înseamnă munca forţată.
04/03/2010 la 22:33
Bibliotecaru
@ ingineru’
Să faci politică înseamnă să crezi în ceva şi să faci orice pentru acel ceva. Noi nu avem politicieni cu credinţă politică. Vedeţi undeva astăzi politicienii pregătiţi să facă zeci de ani de puşcărie pentru a nu-ţi trăda credinţa doctrinară?
05/03/2010 la 17:31
ingineru'
@ Bibliotecaru
D-stră vedeţi profesiunea de politician ca pe o vocaţie . Ca pe cea de preot . Spuneţi de mesianism . Vă înţeleg idealismul dar nu uitaţi că politicienii mesianici , cu credinţe nestrămutate , au făcut posibil statul împotriva căruia luptaţi pe blogul d-stră . Şi nu mă refer aici neapărat la Ceauşescu . Ştiţi care se considera revoluţia perfectă ? Aşa numitul “comunism al epocii de piatră” al kmerilor roşii din Cambodgia . Şefii politici aveau studii în Franţa . Aveau cultură politică , aveau credinţă politică ,poate prea multă . Revoluţia dorită de ei avea în vedere desfiinţarea oraşelor, a banilor şi edificarea unui stat eminamente agrar . Ştim unde s-a ajuns . Fanatismul în doctrine mă sperie .
Vreau doar să spun că vă înţeleg frustrarea vis-a-vis de politicieni dar cred că vreţi parcă prea mult . Eu aş fi mulţumit cu o minimă decenţă şi cu un minim bun simţ din partea tuturor şi lucrurile ar merge mult mai bine .
Dacă folosim un standart atât de precis ( sau înalt ) vom fi permanent deziluzionaţi .
Vremurile au trecut , politicienii poate nu mai sunt la nivelul înaintaşilor dar sunt convins că dacă am fi trăit în epoca lor am fi fost şi de ei foarte nemulţumiţi . Pe undeva timpul relativizează , sterilizează .
În concluzie , d-stră mergeţi pe ideea apariţiei unor politicieni mesianici care să ia poporul ăsta de urechi şi să-l civilizeze iar eu susţin că politicienii sunt media calităţilor şi defectelor unui popor .
05/03/2010 la 20:18
Bibliotecaru
@ ingineru’
Mesianismul politic are două dimensiuni distincte. Mai întâi este dimensiunea renunţării de sine (poate prea mult spus sub această formă), adică să nu intri în politică pentru tine, pentru avere, pentru putere, pentru satisfacerea dorinţei de a domina. Singura satisfacţie ar trebui să fie munca bine făcută. Cea de a doua dimensiune este cea naţională, adică a potenţării unui popor atribuindu-i un rol istoric. Oamenii devin un popor numai în momentele în care un ţel naţional îi uneşte.
Nu trebuie să vă gândiţi că oamenii dispuşi să facă asta sunt rari. Orice puşti care joacă nesfârşit Civilization poate fi, cu educaţia aferentă, un bun politician. El nu are altă satisfacţie când joacă un astfel de joc decât treaba bine făcută, nu-i dă nimeni bani dacă va juca bine, nu-l bate nimeni pe umăr, nu-l felicită nimeni, nu-l stimează nimeni…
Cei despre care vorbiţi şi pe care îi numiţi fanatici, nu au avut nimic mesianic, să fim serioşi.
05/03/2010 la 20:50
ingineru'sef
@ingineru,
cum spui,revolutia perfecta a kmerilor rosii?Brrr!
Nu mai bine revedem filmul “Furtuna perfecta”,cu Mark Whalberg si George Clooney?Sau filmul superb “O lume perfecta”" cu Kevin Costner si Clint Eastwood?Sau un thriller bine facut precum “Crima perfecta”,cu Michael Douglas si Gwyneth Paltrow?Sau un thriller prost facut precum “Strainul perfect”,cu Halle Barry si Bruce Willis?
Am putea chiar visa la “valul perfect”,cel in care plonjeaza Patrick Swayzee pentru a nu se mai intoarce niciodata.Sau am putea ,pur si simplu,asculta Deep Purple si al lor minunat “Perfect strangers”.Sunt atatea lucruri perfecte in jurul nostru…In plazmuirea mintii,vreau sa spun,caci in realitate sunt doar… revolutii perfecte,precum cea invocata de tine mai sus.
05/03/2010 la 21:02
ingineru'sef
Erata:”…plasmuirea mintii…”