Citesc in Academia Catavencu de ieri un articol care sugereaza ca l-as sustine pe Mircea Geoana, ca un contraserviciu la faptul ca si el ar fi ignorat asa-zisa situatie de incompatibilitate in care m-as fi aflat. Ba mai mult, ca as fi initiat si un grup de sustinere pentru mentinerea acestuia in functia de presedinte al Senatului. Nu dau linkul articolului aici, pe blog, pentru ca nu merita. Credeam ca aspectele privind incompatibilitatea mea sunt de competenta institutiilor statului. Pentru ca tot veni vorba, fac a mia oara precizarea necesara. Nu am nimic de ascuns. Nu m-am aflat in nicio incompatibilitate si abia astept decizia finala care sa ateste adevarul afirmatiilor mele. Cat despre Mircea Geoana, iata care este parerea mea: omul se tine de scaun. Mai clar nu am cum sa o spun. Mircea Geoana a ajuns in aceasta pozitie inalta in urma sustinerii unei coalitii care nu mai exista. A fost o ascensiune de conjunctura, pentru ca votul popular a obligat clasa politica sa faca o intelegere contra naturii. Insa acum realitatea arata diferit si mentinerea lui in pozitia de presedinte al Senatului nu face decat sa blocheze activitatea Biroului Permanent si implicit a camerei. Celor care aduc ca argument decizii mai vechi ale Curtii Constitutionale le spun un singur lucru: plenul este suveran si trebuie lasat sa ia o decizie. Artificiile prin care s-a reusit neintroducerea pe ordinea de zi a solicitarii vizand revocarea din functie a lui Mircea Geoana nu fac decat sa amane o hotarare inevitabila. De altfel suntem decisi sa revenim cu solicitarea privind revocarea, pana cand aceasta va intra pe ordinea de zi. Numai ca, intre timp, lucruri importante raman in asteptare. Ieri 40 de proiecte legislative nu au mai apucat sa fie discutate. Si daca Mircea Geoana se cramponeaza de scaun, lucrurile nu se vor schimba nici saptamana viitoare. Seamana pozitia mea reala cu cea insinuata de Academia Catavencu?
Comentarii recente
 | Bibliotecaru on Expozitia Mondiala si noul bra… |
 | Intelectualul subtir… on Expozitia Mondiala si noul bra… |
 | danb on Expozitia Mondiala si noul bra… |
| Bibliotecaru on Expozitia Mondiala si noul bra… |
 | sorina placinta on Expozitia Mondiala si noul bra… |
23 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
11/03/2010 la 23:45
ingineru'sef
Mircea Geoana tine de scaun.Si nu de ieri de azi,ci din frageda pruncie,cand,probabil,se tinea de scaunelul de la gradinita.Anii au trecut,scaunelul a devenit scaun,apoi fotoliu,apoi jilt si era cat pe ce sa ajunga tron.Sunt oameni care-si doresc un scaun la cap,altii care-si doresc un scaun bun sub fund.Mircea Geoana si-a dorit toate viata un scaun bun sub fund:director in MAE,purtator de cuvant,ambasador,ministru de externe,sef de partid,sef de senat.A ravnit si la alte scaune,primar de Bucuresti,premier,presedinte,dar n-a fost sa fie.Inca.Toata biografia sa de pana acum s-a invartit in jurul unor scaune,asemeni superbului decor din piesa lui Eugen Ionescu.Atata doar ca-n piesa ionesciana,scaunele raman neocupate.
Unii numesc asta cariera.Stiu,o sa-mi spuneti ca mai toti politicienii se muta dintr-un scaun in altul.Dar Mircea Geoana este unic.Atata dorinta,feeling,rezistenta,lupta,umilinta,inversunare,mai rar.Amintiti-va cum s-a luptat pentru scaunul de ambasador in SUA,scriind ravase de supunere noului ales Constantinescu in care-l injura pe vechiul ales Iliescu,cel care-l numise de fapt.Dar congresul PSD din 2005,cand a ajuns sef de partid?Ce mai lupta,ce mai vuiet.Dar urmatorii 5 ani?Cat de mult a tras MG de scaunul din Kisselef,in timp ce Iliescu il prostanacea,Vanghelie il calarea,Nastase il sapa,Mazare il umilea,Hrebenciuc il manevra?
Si apoi congresul PSD 2010,apogeul luptei pentru scaun.Ce,onoare,asumarea esecului,responsabilitate?Nu la MG!
Si acum,Senatul,ultima reduta,ultima frontiera.Nu m-as mira prea tare daca as afla ca MG s-a mutat in cladirea Senatului,s-a legat cu lanturi de scaunul de la prezidiu si nu atipeste niciodata de teama sa nu-i schimbe cineva ordinea de zi.
Sper ca senatorii PDL,impreuna cu aliatii,sa actioneze scurt si eficient.Executia trebuie sa fie rece,precisa,fara chinuri inutile.Poporul suveran detesta pierzatorii de profesie,dar empatizeaza cu cei autovictimizati.
12/03/2010 la 06:52
danb
Stimata doamna senator eu vreau sa cred ca dumneavoastra sunteti o personalitate care gandeste si actioneaza in mod liber. Deranjeaza putin, chiar si pe cei care sustin PDL, ca toti senatorii puterii repeta acelasi text. Daca textul va apartine e OK. Daca nu va apartine corect ar fi sa puneti ghilimele si sa spuneti ca e citat din gandirea autorului si ca sunteti de acord cu respectivul. Ma refer la afirmatiile despre Mircea Geoana. Lupta dansului mi se pare d.p.d.v. politic la fel de legitima ca si lupta PDL. Deci nu mai trebuie sa convingeti pe nimeni, luati puterea si apucati-va de treaba. Au trecut 2 ani de zile si inca multe dintre intitutiile care ar trebui sa fie dominate de PDL sunt controlate de PSD-isti si PNL-isti in timp ce liderii PDL vranceni se marginesc sa-i critice. Mai sunt DOAR 2 ani de zile pana la urmatoarele alegeri si nu se vede mai nimic in Vrancea din guvernarea PDL. Oameni care s-au calit in timpul campaniilor electorale in lucrul cu oamenii au fost uitati si s-a facut loc unora pe care nu-i cunoaste nimeni. Blogul asta e o gluma, nu asta e forma prin care ar trebui sa comunice un partid si liderii lui. Este inadmisibil ca eu sa aflu de existenta acestui blog pentru ca si-a facut un alt blogger mila sa va publice aceste opinii. Sigur nu sunteti nici mai jos, nici mai sus, decat alti parlamentari de Vrancea dar in cazul dumneavoastra exista anumite asteptari. Mult succes in activitatea viitoare.
12/03/2010 la 08:05
Bibliotecaru
Mircea Geoană ţine de scaun şi asta este un lucru anormal în România? În viaţa mea nu am văzut în România decât foarte puţini oameni care să nu ţină de scaun. Cred că-i pot număra pe degete.
Problema PD-L este însă de o altă natură, anume o “trilemă” morală. Sau au susţinut acum un an pe cineva incompetent să ajungă la şefia Senatului pentru jocul politic şi fără nici un alt motiv, sau ceea ce face acum este o demagogie curată şi motivele exprimate nu există, sau jocul politic nu are nici o legătură cu cetăţenii, ci numai cu binele politicienilor.
Politica românească are un mare avantaj care este totuşi şi un mare dezavantaj, cetăţenii nu prea se gândesc la lucrurile astea şi votează steguleţe şi nu oameni. De ce este şi un mare dezavantaj? Pentru că pluripartitismul este menit constituirii unei concurenţe între partide. Ele ar trebui să lupte să aibă oameni mai competenţi, şcoliţi cât mai multi-disciplinar, cu o strategie cât mai bună, cu un plan politic cât mai bun… în România însă concurenţa se limitează la exprimarea demagogică, 10 mii de km de autostradă faţă de 10 mii de km plus un metru.
Constituţia prevede că preşedintele Senatului este ales pentru întreg mandatul tocmai pentru ca postul să nu fie influenţat de modificările de structură politică. Dacă vreţi, preşedintele Senatului este un fel de vice-preşedinte al României ales de clasa politică. A veni cu argumentul că între timp situaţia s-a schimbat şi că domnul Geoană ar fi imoral în fruntea Senatului, este un argument copilăresc. Problema, cum o văd eu, este faptul că peste tot în ţara asta posturile se distribuie fără nici un respect pentru competenţă. Eu nu sunt în poziţia să apreciez cât de competent este domnul Geoană la şefia Senatului, nu pot aprecia nici cât este de competent persoana X numită politic pe postul Y, este însă evident că la nivel macro incompetenţa musteşte, că oamenii politici sunt angajaţi în funcţii care îi depăşesc net şi de care nu au habar cum să se achite. De ce mi se pare evident asta? Pentru că România nu are absolut nici o direcţie de prea multe decenii, disfuncţionalitatea a devenit deja normalitate. Problema rămânerii sau plecării domnului Geoană ocupă prima pagină a ordinii de zi a vieţii politice de atâta timp, într-un moment în care acest lucru este insignifiant pentru ţară, alături de alte sute de lucruri insignifiante care capătă o importanţă colosala şi sufocă orice altceva… încât eu numesc asta incompetenţă politică fără grija că aş putea greşi.
12/03/2010 la 12:30
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
o nedumerire:daca presedintele tarii,ales prin vot universal,este pasibil de suspendare/demitere chiar ignorand avizul Curtii Constitutionale,pentru ce situatia presedintelui Senatului ar fi diferita?
In cazul suspendarii presedintelui,plenul parlamentarilor a actionat suveran.Asta urmeaza sa se intample si acum,nu-i asa?
12/03/2010 la 17:02
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Stimate domn,
Îmi pare rău că vă spun, dar greşiţi când spuneţi “In cazul suspendarii presedintelui,plenul parlamentarilor a actionat suveran”. Dacă vă amintiţi, preşedintele nu a fost demis de parlament, deci parlamentul nu a făcut nimic suveran, l-a suspendat şi atât.
Nu spune nimeni că Senatul nu-şi poate înlocui preşedintele, spun doar că preşedintele Senatului nu ar trebui înlocuit pe seama faptului că din punct de vedere politic s-a creat o nouă majoritate în Senat.
La fel ca şi la preşedinte, Constituţia pune anumite condiţii pentru schimbarea preşedinţilor celor două camere şi chiar pentru încetarea mandatului de parlamentar. Nu se poate declanşa o procedură fără o cauză gravă, cu atât mai mult nu se poate declanşa numai pentru că politic ceva s-a schimbat. Nici măcar cetăţenii nu pot să hotărască de capul lor un referendum care să conducă la încetarea mandatului unui parlamentar.
Dacă observaţi, motivele pentru care se poate întrerupe funcţionarea ca preşedinte al camerei, respectiv ca preşedinte al României şi ca parlamentar şi ca prima…, este încălcarea jurământului depus cu ocazia validării, adică încălcarea legii şi a Constituţiei.
În sfârşit, aş vrea să vă supun atenţiei un fapt interesant. În timp ce alegerea preşedintelui României se face cu jumătate plus unu voturi din cei care au votat, demiterea se face cu jumătate plus unu dintre cei cu drept de vot. În concluzie demiterea este “mai tare” decât alegerea.
PS.
Evident că la acel moment am ridicat glasul spunând că referendumul pentru demiterea preşedintelui este ilegal, tocmai pentru că nu există încălcarea Constituţiei şi cazurile respective inventau cai verzi pe pereţi, dar, ca şi acum, nu m-a luat nimeni în seamă. Din păcate, deşi avem legi, avem Constituţie, nu avem conştiinţe politice, de ele avem nevoie. Iată, membrii PD-L, politicieni care au păţit cu ocazia referendumului de demitere prezidenţială un abuz, ei înşişi sunt gata în acest moment să facă acelaşi abuz, fără să fie cu nimic superiori coaliţiei 332 atât de abuzată verbal, până la saturaţie, pe toate drumurile. Şi atunci sunt ei mai buni decât 332? Mă îndoiesc însă că preşedintele Traian Băsescu va vorbi de noua coaliţie din Senat cu aceleaşi unităţi de măsură pe care le folosea în cazul celor 332. Eu unul nu am interes politic şi nu mă întorc după cum bate puterea. O astfel de politică nu numai că nu este în interesul meu cetăţenesc, dar mă şi jigneşte în condiţia mea de 1/(18 milioane) sin suveranitatea României.
12/03/2010 la 17:06
Bibliotecaru
Sorry, am greşit un tag de bold.
12/03/2010 la 18:53
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
bine ca ati bolduit din greseala,ma gandeam cu oroare ca v-ati enervat si dvs pe mine,asemeni bunului meu prieten si subaltern-”ingineru”.
Indraznesc sa va spun ca nu cred ca as fi gresit cu ceva spunand “…in cazul suspendarii presedintelui,plenul parlamentarilor a actionat suveran”.Fac vorbire despre suspendare si nu demitere,iar termenul de “suveran”are in vedere votul liber al parlamentarilor in pofida avizului negativ al CC.Stiu la fel de bine ca si dvs ca demiterea unui presedinte nu poate fi decat consecinta unui referendum national.
Despre posibila debarcare a lui MG,sunt perfect de acord cu dvs.Este o malversatiune politica evidenta,cu scop cinic de acaparare a cat mai multor pozitii de forta.Argumentul amintit de dvs,cel cu schimbarea raportului de forte politice din Senat,este,evident,penibil.Din cate am vazut,nici nu se va marsa pe acest argument,ci se va invoca incalcarea grava a Regulamentului si a Constitutiei,ceea ce,macar din punct de vedere formal,se poate sustine legal.
In legatura cu modul de demitere a presedintelui prin referendum,va atrag si eu atentia ca sunteti in eroare.Legea Referendumului nr 3/2000 a fost modificata la viteza,in 2007,in pragul referendumului de demitere si stabilea ca presedintele poate fi demis cu votul a 50%plus 1 din numarul persoanelor care se prezinta la vot.Consider si acum ca aceasta modificare a legii intre momentul suspendarii si cel al referendumului,este o pata urata pe obrazul parlamentarismului romanesc.O actiune brutala si imorala,o modificare a unei legi doar pentru o persoana,fie ea Basescu,o schimbare a regulilor in timpul jocului.
Va atrag si eu atentia asupra unui amanunt greu de acceptat:intre cele 3 tipuri de referendum national statuate de lege,cel convocat de presedinte pe teme de interes national,cel pentru validarea Constitutiei si cel pentru demiterea presedintelui,singurul inferior ca statut este ultimul:ajunge majoritatea celor care se prezinta la vot fata de celelalte unde se cere majoritatea celor inscrisi in liste.Adica pare ca,totusi,demiterea a devenit mai usoara decat alegerea.Si inca un amanunt:dupa actuala lege,primarul comunei Cotesti,jud Vrancea,este,pastrand proportiile, mai greu de demis decat presedintele Romaniei.Mereu surprinzatoarea Romanie!!!
12/03/2010 la 20:14
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Am înţeles exact ce aţi spus. Problema era în jurul cuvântului suveran. Suveran înseamnă autoritate supremă, or aici nu putem vorbi despre o “autoritate supremă a suspendării”. În general, într-o democraţie reprezentativă, singura autoritate suverană este a poporului.
Relativ la Legea Referendumului nr 3/2000, aveţi dreptate, aşa este, a fost amendată, acest lucru s-a făcut însă “din măgărie”, fără nici o legătură cu sistemul instituţional. Eu vorbesc despre faptul că sistemul instituţional a fost gândit astfel încât demiterea să fie mai complicată decât alegerea. Că între timp politica măcelăreşte principiile instituţionale care au stat la baza gândirii Constituţiei, asta este cu totul altceva. Nu este nici primul principiu şi nici ultimul principiu pe care politica îl calcă în picioare.
Relativ la problema Mircea Geoană, încălcarea gravă a Regulamentului este o noţiune destul de greu de stăpânit, din moment ce nu se specifică ce anume este grav, ce anume este mai puţin grav şi ce anume este deloc grav. Iar este ciudată acesta formulare “încălcare repetată”, de parcă o dată nu este îndeajuns. Nici încălcare repetată nu este bine definit, o dată pe zi e OK, o dată pe sesiune…?
Relativ la încălcarea Constituţiei, aici ne ajută Curtea Constituţională pentru a cântări argumentele, “scăpăm” de responsabilitate, carevasăzică.
Problema situaţiilor interpretabile se naşte din faptul că atât Constituţia cât şi legile sunt făcute în România mai mult după ureche şi cu copy/paste de prin alte părţi, şi nu în urma unei aplicări a unei filosofii şi doctrine care mai întâi stabileşte concret fiecare principiu de funcţionare a societăţii apoi urmând reglementarea şi armonizarea prin lege. În caz de neînţelegere, legea poate fi apoi interpretată, nu după cum convine momentului, ci conform schemei iniţiale. Din acest motiv avem nevoie de dezbaterea politică care să dezvolte un sistem filosofic înainte de determinarea legislativă. Cât timp votul şi dezbaterea se reduce la pentru “ai noştri” suntem pro, pentru “ai lor” suntem contra sau “ne convine” şi “nu ne convine” electoral, n-am făcut nimic… şi acest nimic se vede la tot pasul.
12/03/2010 la 20:22
Bibliotecaru
PS.
Spuneţi:
“primarul comunei Cotesti,jud Vrancea,este,pastrand proportiile, mai greu de demis decat presedintele Romaniei”
Aveţi dreptate. Şi iniţierea referendumului local îmi pare mai greu de obţinut, mai ales în cazul localităţilor mari unde nu poţi să vorbeşti door to door cu toţi oamenii.
Diferenţa este că pentru primarul comunei Costeşti nu s-a inventat o noţiune surprinzătoare a imunităţii totale, noţiune care nu apare nicăieri în Constituţie. Astfel orice primar este vulnerabil în faţa legii.
Cred că dispreţul celui care ocupă un loc în structura organizaţională a statului român faţă de lege este una din principalele cazuri ale mersului prost al economiei naţionale. Părerea mea. Faptul că foarte mulţi oameni politici sunt acuzaţi public de diferite “matrapazlâcuri” ilegale sau la limita legalităţii, chiar şi dacă nu este adevărat şi sunt acuzaţii nefondate, face mult rău României de astăzi. Consider că este normala imunitatea ca o protecţie a persoanei publice, consider însă că în acest moment societatea românească este prea bolnavă de virusul scenaritei pentru ca imunitatea să-şi producă efectul fără a produce apoi în lanţ şi “victime”.
12/03/2010 la 23:44
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
nici nu cunosc un singur caz de referendum organizat pentru demiterea unui primar in Romania postdecembrista.Parca am citit ceva despre primarul din Cernavoda,jud Constanta,dar actiunea s-a ingropat in justitie,unde actualul primar a contestat validitatea listelor de semnaturi necesare declansarii referendumului.Oricum,greu cu demiterea primarilor.
13/03/2010 la 00:25
Bibliotecaru
Nici eu nu-mi aduc aminte de un referendum local dus până la capăt. Motivul cred că este politic. Până acum aceste semnături pentru referendum au fost strânse de partidul concurent în scopul unei presiuni exercitate asupra primarului. Probabil că un referendum organizat de chiar cetăţenii localităţii respective va fi totuşi dus la capăt.
13/03/2010 la 15:17
ingineru'
@ Bibliotecaru
” În viaţa mea nu am văzut în România decât foarte puţini oameni care să nu ţină de scaun. Cred că-i pot număra pe degete ”
Aveţi în ” faţa ” d-stră un om care nu ţine la scaun . Uite , puteţi să-l luaţi chiar acum ! Vă rog ! Eu aştept un fotoliu .
13/03/2010 la 15:43
ingineru'
Tin minte şi acum ce mai vuiet , ce mai freamăt era pe blogul lui A.Năstase atunci când Băsescu a desemnat premierul . Toată lumea vorbea de siluirea Constituţiei . N-am înţeles totuşi de ce PSD-ul nu a cerut oficial părerea Curţii Constituţionale . Pe blog toţi erau experţi în legislaţie .
Eu nu pot să fac aprecieri nefiind de meserie jurist .Altceva aş vrea să subliniez . Sunt multe voci ( din societatea civilă , din mediul politic ) care afirmă că legislaţia e bună dar nu este respectată . Părerea mea este că dacă o Constituţie , o lege oarecare o poţi interpreta în asemenea marje de eroare , dacă faci din ele o gumă de mestecat pe care -o lungeşti până se potriveşte cu mărimea propusă , dacă o relativizezi până într-acolo încât
semnificaţia textelor e dată de unghiul de abordare , toate acestea înseamnă că legile puse în discuţie nu sunt bune . Da , totul e perfectibil , legea trebuie să ” respire ” , dar aici sunt sensuri la 180 grade în interpretare .
13/03/2010 la 20:13
Bibliotecaru
@ ingineru’
Este relativ simplu de explicat de ce legea este atât de “vagă”.
Legea are un singur scop, să reglementeze convieţuirea oamenilor într-o societate (dintr-un stat în interiorul căreia acţionează Legea) şi, în general, în interacţiunea cu alte sisteme sociale (înţelegerile legale internaţionale între state). Ca să legiferezi ceva, începând cu Constituţia, trebuie să ai un model al societăţii.
Gândiţi-vă că filosofii imaginează o societate virtuală şi apoi începe o dezbatere filosofică care se traduce cu o listă lungă de principii, după care se încearcă definirea relaţiilor dintre oameni la nivel de model. După ce societatea este complet definită, legile şi legea fundamentală vine să transpună “proiectul” în realitate. Atunci se stabileşte, de exemplu, de ce este nevoie de preşedinte, cine este preşedintele, ce face preşedintele… apoi guvernul, parlamentul, justiţia… până la microscopicul amănunt. Constituţia nu face altceva decât să stabilească principiile inalienabile, perene, şi mai foloseşte şi la punerea în armonie a tuturor legilor (deoarece toate se raportează la aceleaşi principii fundamentale).
După ce se elaborează sistemul instituţional (adică legi, principii, sisteme, organizaţii… tot), vor apărea disfuncţionalităţi inerente în funcţionare, lucruri neprevăzute sau pur şi simplu abateri de la modelul iniţial perfect şi utopic transpuse în situaţia reală. Astfel apare nevoia revizuirii instituţionale, fie la nivel de amendament, fie la nivel de lege, fie la cel mai înalt nivel, adică al Constituţiei.
Ei bine… după această luuuuungă introducere, de ce nu merge treaba, de ce se ceartă politicienii, de ce pe acelaşi text unul spune una, altul spune alta?
Pentru că la noi s-au făcut legile fără a exista un model iniţial care să stabilească de ce este nevoie de anumită lege. Noi am luat pur şi simplu legile altora şi le-am adoptat. Ei bine, vine premierul, citeşte constituţia, vede că:
ARTICOLUL 115 – Delegarea legislativa
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora
În modelul iniţial (al altora, că al nostru nu există), adică primul pas în elaborarea legilor, această situaţie extraordinară înseamnă, de exemplu, un cataclism, stare iminentă de război, vine racheta nucleară… toată lista situaţiilor este gândită cât se poate de exhaustiv. În astfel de cazuri (dacă vine în 5 minute bombardeaua) este evident că cei de la Guvern nu mai au timp să legifereze ceva prin Parlament, nici măcar în regim de urgenţă, şi trebuie să acţioneze imediat.
Ce înţelege premierul român citind direct textul constituţiei? Toate treburile guvernului sunt urgenţe, este normal că pentru Guvern aplicarea legii de-a doua zi îi este mai bună decât aşteptarea unui an pentru a trece o iniţiativă legislativă prin parlament… iaca cum apare o “urgenţă”. Prin acest “artificiu” simplu, deşi fiecare dintre premierii României ştia că cele mai multe OUG-uri nu au nimic de-a face cu asemenea urgenţe, au început să facă iniţiative legislative aproape exclusiv prin Ordonanţe de Urgenţe ale Guvernului. Parlamentul, în loc să stopeze acest fenomen…
Eu am auzit un parlamentar care se plângea că cei de la Guvern nu mai legiferează nimic şi ei şomează, de parcă meseria lor era să aprobe sau să respingă legile guvernului, când “grosul” legilor ar trebui iniţiate şi duse până la promulgare de Parlament, tocmai pentru că acesta este sensul democraţiei.
ARTICOLUL 84 – Incompatibilitati si imunitati
(1) In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata.
(2) Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplica in mod corespunzator.
Poate avea preşedintele un “partid de suflet”, imunitatea preşedintelui este aceiaşi ca a unui parlamentar sau este totală? Astfel de răspunsuri sunt întoarse de fiecare cum îi convine, pentru că nu există modelul iniţial pe baza căruia s-au făcut legile… Având modelul iniţial al societăţii arhetip, ar fi evident de ce s-a introdus exact aceste aliniate şi acest articol, de ce trebuie preşedintele să fie apolitic şi la ce nivel se aplică imunitatea.
14/03/2010 la 01:13
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
in acelasi art 115 din Constitutie,la aliniatul 1 se prevede posibilitatea ca Parlamentul sa emita legi de abilitare a guvernului de a emite OUG in domenii si pe perioade de timp pre-stabilite.Cum alte precizari nu exista,s-a instituit cutuma ca aceste perioade sa fie de regula vacantele parlamentare.Daca-mi aduc bine aminte,ultima OUG emisa in sesiune parlamentara a vizat plantele etnobotanice,si aici consider ca urgenta chiar a existat.Ultimul abuz evident in aplicarea art 115/4 de care-mi aduc aminte este OUG prin care guvernul obliga aberant Parlamentul sa raspunda in max 20 zile solicitarii presedintelui de a organiza un referendum.Din acest punct de vedere,propunerea lui C Preda de a se renunta la vacantele parlamentare imi pare interesanta,desi ridica unele probleme legate de modificarea aleatorie a raportului de forte in Parlament datorita concediilor legale ale alesilor.Paranteza:am fost, in schimb,absolut socat de ideea politizarii CC.
Revenind insa la ideile dvs,este evident ca legislatiei romanesti ii lipseste caracterul sistemic.In fond,nu suntem creatori de scoala de drept,nu suntem creatori de sisteme filozofice,nu suntem creatori de nimic,ca s-o spun p-aia dreapta.Faptul ca dam copy/paste pe legi straine,sincer,nu mi se pare o calamitate.Dac-ar fi sa fim mai ingaduitori cu noi insine,as spune ca nici timp la dispozitie nu am avut.Daca la art 84/2 din Constitutie ar fi existat separat si o lege de clarificare a notiunii de imunitate prezidentiala,asa cum exista pentru parlamentari,lucrurile erau OK.Problemele grave pe care le consider eu sunt urmatoarele:
-deprofesionalizarea juridica evidenta a tuturor celor implicati in procesul de legiferare;altfel spus,incompetenta crasa.(nu includ aici parlamentari cu alte specializari).
-dezideologizarea;altfel spus,in societatea romaneasca actuala schimbul si dezbaterea de idei,conceptii,doctrine a ajuns la un nivel penibil
-o rea-credinta tot mai clara a clasei politice,politicienilor,dar si a executivilor in aplicarea si interpretarea legilor.
Ar mai fi multe altele,dar e cam tarziu in noapte…
14/03/2010 la 09:21
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Faceţi o confuzie destul de des întâlnită.
ARTICOLUL 115 – Delegarea legislativa
(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanţele simple sunt altceva decât Ordonanţele de Urgenţă. Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se dă, de obicei, pe perioada vacanţei parlamentare, este adevărat. Domeniul ordonanţelor simple este limitat la legile care nu sunt organice. Domeniul de legiferare prin lege organică este definit de Constituţie:
ARTICOLUL 73 – Categorii de legi
(1) Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
(2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.
(3) Prin lege organica se reglementeaza:
a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente;
b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;
c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea si desfasurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
f) regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si al starii de razboi;
g) regimul starii de asediu si al starii de urgenta;
h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;
i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
j) statutul functionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii;
n) organizarea generala a invatamantului;
o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala;
p) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala;
r) statutul minoritatilor nationale din Romania;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.
După cum vedeţi, sunt foarte multe tipuri de iniţiative legislative care nu se pot da prin Ordonanţă de Guvern.
ARTICOLUL 108 – Actele Guvernului
(1) Guvernul adopta hotarari si ordonante.
(2) Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor.
(3) Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.
(4) Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Hotararile care au caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.
Vacanţa Parlamentară nu înseamnă că parlamentarii pleacă în concediu, aşa cum vede domnul Preda lucrurile. Vacanţă în sens juridic nu înseamnă tabără la mare, ci în sensul că Parlamentul nu este în sesiune. După cum însă vacanţa elevilor nu înseamnă neapărat concediul profesorilor, nici vacanţa parlamentară nu înseamnă concediu pentru parlamentari, ci doar că nu există şedinţe ale camerelor. Vă amintesc, de exemplu, că pe perioada vacanţei parlamentare, multe comisii lucrau din plin, cum ar fi, de exemplu Comisiile de anchetă. Nu mai ştiu foarte exact, dar înregistrarea aceea din Comisia de Anchetă care viza Ministerul Turismului era făcută parcă în vacanţă parlamentară, domnul Orban pleca în concediu… De altfel Parlamentul poate fi întrunit şi în sesiuni extraordinare.
Sesiunile cvasi-permanente ale domnului Preda pot conduce la cvasi-legi, adică la constituirea unor majorităţi parlamentare altele decât cele obişnuite.
14/03/2010 la 12:37
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
apreciez rabdarea dvs,incerc sa ma documentez din mers intr-un domeniu prea putin familiar.Stiti,noi,inginerii…Eu am inteles,profan,ca art 115/4 introduce o categorie noua,OUG,ca un fel de subspecie a regnului mare al OG prevazute la art 108/1 si care,oricum,ar trebui sa poata fi emise doar in urma unei legi speciale de abilitare,conf art115/1.Asta in absenta unei reglementari clare a diferentei intre OG si OUG.In ceea ce priveste vacanta parlamentara,cred ca aici sunteti un pic prea aspru cu dl Preda.Eu am interpretat ideea sa tocmai in sensul restrangerii posibilitatii guvernului de a emite ordonante.Cu toate pericolele implicite asupra carora,iata,suntem de acord.In ceea ce priveste ultimele comisii parlamentare de ancheta,exista atunci conjunctural(alegeri prezidentiale)un zel anti-Basescu,de-ai fi zis c-ar fi in stare sa doarma la Parlament doar-doar sa le buseasca mai repede pe doamnele Ridzi si Udrea.
14/03/2010 la 14:00
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Şi eu am undeva prin casă tot o diplomă de inginer, probabil prăfuită.
Nu luaţi cele spuse de mine ca şi cum ar veni din partea unui jurist, căci nu sunt un specialist. Eu sunt mai preocupat de filosofia care dă naştere dreptului, politicii, relaţiilor sociale…
Dar nici în asta nu sunt un specialist.
Evident că şi Ordonanţa de Urgenţă este o Ordonanţă, dar un alt fel de ordonanţă.
Temeiul Juridic pentru o ordonanţă a guvernului este art. 108 din Constituţie la care se adaugă, obligatoriu, legea care abilitează Guvernul să emită ordonanţe dată în temeiul art. 115 alin 1 din Constituţie. De exemplu, pentru Ordonanţele de la începutul anului trecut este vorba despre Legea 306/2008.
De ce aduc şi legea de abilitare în discuţie? Vă explic imediat.
Iată această lege de abilitare, 306/208:
http www legestart.ro/Legea-306-2008-abilitarea-Guvernului-emite-ordonante-%28MzIyMjkx%29.htm
Observaţi că, după mica introducere, urmează o listă. Acea listă stabileşte exact ce poate să legifereze Guvernul. Cu alte cuvinte, Guvernul nu poate da o ordonanţă care să nu fie cuprinsă în acea listă, controlul este destul de strict.
Ordonanţa de Urgenţă are însă alt temei legal, art. 115 alin 4 din Constituţie. Nu are nevoie de o lege de abilitare, Guvernul o poate emite oricând consideră că a apărut o urgenţă.
Pe perioada vacanţei, Biroul Permanent munceşte şi aprobă ceea ce este de aprobat, parlamentarii muncesc în teritoriu sau participă la diferite evenimente, cum ar fi o vizită oficială, o adunare parlamentară a Consiliului Europei, conferinţe, reuniuni, participă la misiuni de observare… În plus, se convoacă şi comisiile parlamentare atunci când au de lucru (permanente sau nu).
15/03/2010 la 14:01
ingineru'
Phii , unde oi fi nimerit ? La Secretariatul General al Guvernului . la vreo Comisie Parlamentară , la Curtea Constituţională ? Legi , Hotărâri , Articole , Urgenţe …Eu o să trag uşa încet , să nu deranjez , şi mă întorc în atelier …am o urgenţă…intru puţin în vacanţă .
Totuşi , înainte să mă retrag , o întrebare : noi am adoptat legile altora în sens de copiat pur şi simplu (ceea ce mi s-ar părea parţial rău , deoarece n-am mai putea interpreta legislaţia decât relativ limitat ) sau le-am ” copiat ” adăugând , completând , schimbând ici-colo , în punctele esenţiale ,transformându-le după chipul şi asemănarea noastră , ajungând duplicitare şi permisive în interpretări în chiar substanţa lor ?
15/03/2010 la 15:03
Bibliotecaru
@ ingineru’
Am copiat fără să înţelegem, din mai multe părţi, funcţie de interes, şi schimbând prin punctele esenţiale.
16/03/2010 la 12:04
ingineru'
Bibliotecaru
Aşa cum mi-am închipuit : cum e mai prost .
16/03/2010 la 13:31
ingineru'sef
@ingineru,
mi-a soptit o pasarea ca esti pornit pe independentii lu’Oprea.De curiozitate,asa,ce crezi ca trebuia sa faca Basescu aseara?Sa-i primeasca,sau sa-i trimita pe la tribunal mai intai?
16/03/2010 la 16:16
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Nu ştiu dacă aţi observat, domnul Băsescu a spus de câteva ori că este vorba despre… “consultărilor cu partidele politice şi formaţiunile politice reprezentate în Parlamentul României pe tema revizuirii Constituţiei”.
Eu nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu văd cum cineva poate fi om politic dacă nu este într-un partid politic. Independenţii nu reprezintă nici partide politice, nici formaţiuni politice, nu sunt nici măcar forţe politice. Sigur, independenţii sunt în Parlament, votează, sunt egali ca toţi ceilalţi, formularea însă era cea de mai sus (este luată după site-ul Administraţiei Prezidenţiale). Pe de altă parte, prezenţa independenţilor a fost oricum un pretext pentru plecarea celor trei partide.
Problema este însă alta. Eu aş înţelege ca preşedintele să medieze între forţele parlamentare pentru a ajunge o soluţie, adică să prezideze un fel de întâlnire la nivel înalt. Nu înţeleg absolut de loc de ce partidele plus independenţii plus minorităţile trebuie să poarte discuţii cu preşedintele care nu are absolut nici un rol în stabilirea formei Constituţiei. Aici nu văd nici o logică.