Am avut o saptamana grea, dar implinita. Prietenii si cititorii acestui blog stiu déjà ca joi am organizat la Bucuresti, impreuna cu presedintele World Trade Institute Bucharest, Eric Bartha, sub inaltul patronaj al Parlamentului Romaniei, forumul economic „Reformă şi Relansare – România 2010 – Industria bunurilor de larg consum – Industria de textile, Modă & Industriile Creative”. A fost un proiect pentru care amandoi am muncit enorm, insa a meritat. Vreau sa ii multumesc si presedintelui Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, pentru sprijinul acordat acestei initiative. Chiar daca agenda i-a fost schimbata in ultimul moment si nu i-a mai permis prezenta la forum, ne-a invitat a doua zi, impreuna cu toti oaspetii straini, la o discutie la Parlament. Si-a reafirmat increderea in acest proiect si ne-a incurajat sa mergem mai departe. Ma resimt inca de pe urma efortului, iar bucuria lucrului bine facut inca imi staruie in suflet, de aceea n-am sa intru acum in detalii, ci va voi oferi o scurta cronica foto, pentru ca o imagine spune mai mult decat 1000 de cuvinte (credeti-ma, e stiintific!).
Invitatii incep sa soseasca. Sunt intreprinzatori, creatori, politicieni, specialisti, studenti, decani ai facultatilor de profil, ambasadori si nu in ultimul rand invitati speciali din Franta si Germania.
Activitate febrila la desk, acolo unde participantii iau primul contact cu organizatorii, primesc badg-uri, mape de presa, reviste si informatii.

Eric Bartha (dreapta), co-organizatorul evenimentului, urmareste ca toate lucrurile sa mearga ceas. E un om al detaliului, un perfectionist.
Eu insami ma asigur ca toata lumea primeste informatiile necesare si… cafeaua de inceput de drum. Colaboratorii mei ma intreaba daca am emotii. Ma intreb si eu: n-am. Cumva stiu ca totul o sa mearga conform planului.
Ultimele minute inainte de discursul de deschidere.
Discursul – varianta oficiala o gasiti aici. Ca de obicei si spre disperarea celor care ma ajuta, vorbesc mai mult liber. Spun ceea ce cred, stiu si simt. Fraza : Romania este tara pe care ori o iubesti, ori nu – mi-a iesit spontan, din suflet. Si nu e singura. Toate cuvintele rostite, au fost spuse cu credinta si onestitate.
Eric este MC-ul perfect. Vorbeste bine, liber, cunoaste pe toata lumea, saluta, implica participantii la dialog. Talentul lui electrizeaza sala. Stiu si stie ca de efortul nostru si reusita acestui forum depind painea si viitorul a sute de mii de oameni.
Colega mea de partid, Mariana Nedelcu, secretar de stat in Ministerul Muncii, vorbind despre crearea de noi locuri de munca.
Maria Parcalabescu, secretar de stat MIMMCMA, punctand importanta gasirii unor solutii pentru accesarea fondurilor europene.
În acelasi registru, prof. dr. Rene Mardellat, o somitate in materie, vorbeste despre datoria morala a statelor care au o expertiza de necontestat in domeniu de a-si pune la dispozitie cunostintele. ”Industria franceza considera ca are fata de dumneavoastră o datorie morala, suntem aici deoarece industria romaneasca de textile este in mare suferinta. Am definit prioritatile, am evaluat situatia, care este foarte grava, dar nu catastrofala. Azi am o singura dorinta, sa terminam cu vorbele si, de maine, sa intram in actiune”, ne-a indemnat profesorul Mardellat.
Prietena mea, Lidia Herescu, un specialist in materie, un om cu care am lucrat cot la cot pentru aceasta industrie, vorbeste despre cum putem sa ne unim fortele pentru a depasi perioada de criza si despre strategiile pe care le pregatim pentru textilistii focsaneni.
Dragi prieteni, forumul a fost una dintre prioritatile mele la acest inceput de an. Am semnat parteneriate strategice cu Franta si Germania. Ramane sa ne apucam de treaba. Am convingerea ca o vom face. Multumesc din suflet ziaristilor care au scris si vor scrie despre noi. Si celor din presa centrala, dar si jurnalistilor vranceni, sositi la Bucuresti special pentru eveniment. Forumul s-a bucurat de un interes major din partea mass-mediei. Poate a sosit vremea sa facem din problemele Romaniei reale o prioritate in agenda publica!


44 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
21/03/2010 la 23:41
Bibliotecaru
Aceste manifestări sunt interesante, Eu le găsesc chiar şi surprinzătoare prin prisma interesului. Întrebarea este… există un final-efect palpabil, uşor de previzionat?
Vorbim despre industria de textile… şi aş mai adăuga o impresie personală.
Conformaţia mea este destul de asemănătoare cu cea a primarului Piedone, poate ceva mai bine proporţionat… Am o şansă să găsesc într-un magazin de tip hipermarket un costum de haine “care să-mi vină”? Dar chiar dacă aş găsi un costum “care să-mi vină”, nu ar trebui oare ca el “să cadă” la fel de bine pe mine ca pe un manechin? În România a dispărut instituţia croitorului de cartier, aceştia fiind sufocaţi pe de o parte de producţia de serie, pe de altă parte de producţia de designer.
22/03/2010 la 01:27
ingineru'sef
Se vede treaba ca dna senator Placinta este un politician…mai altfel.Ne-am obisnuit cu politicieni comozi,autosuficienti,inerti.Parlamentari puturosi,incremeniti in rutina lor zilnica,lipsiti de initiativa si scanteie.Ce exemplu mai la-ndemana de parlamentar stil “dolce far niente”,cu stanta PDL pe spate,decat actualul sef de filiala,musiu Trasculescu?
Dna Placinta este un manager din domeniul economic privat.Aici lucrurile se fac organizat,exact,cu obiective clare,in echipa cu oameni competenti.Aici nu merge cu vrajeala,aici totul costa si se plateste.Aici vorbaria goala nu are sens,pentru ca arde buzunarul propriu.
Sunt convins ca evenimentul invocat a decurs conform planului,adica ceas.Tema este ofertanta,miza este salvarea unei industrii,initiativa este generoasa.Habar n-am care vor fi beneficiile concrete,vorba Bibliotecarului,si,ca sa fiu sincer,aspectul aceste este secundar pentru mine in acest moment.Ceea ce ma intereseaza pe mine acum este ideea de politician-manager,activ,vizionar,eficient.Politicianul implicat in viata cetatii,cu proiecte punctuale,chiar si minore,urmarite implacabil pana la finalizare,asemeni unui plan de afaceri intr-o intreprindere privata.Politicianul care nu cere la nesfarsit stipendii guvernamentale,dar care cauta solutii.Dna Placinta este,dupa parerea mea,un astfel de politician.Si cred ca va ramane asa,desi unii rautaciosi ar putea spune ca nu a fost timp suficient pentru blazare.
22/03/2010 la 13:26
ingineru'
Bibliotecaru se autocaracterizează :
” Conformaţia mea este destul de asemănătoare cu cea a primarului Piedone, poate ceva mai bine proporţionat ”
Poate ceva mai bine proporţionat …Off , narcisismul ăsta …
Totdeauna am fost atent la cine mă raportez . Eu m-aş descrie aşa : ” Conformaţia mea este destul de asemănătoare cu cea a lui Brad Pitt , poate o idee mai puţin proporţionat …” Eii ? Autre chose ! Relativitatea asta …
22/03/2010 la 13:49
ingineru'
@ Bibliotecaru
Am o postare off topic şi-mi cer scuze dar sunt extrem de nervos .
Aţi văzut în ce hal am fost atacaţi de către ingineru şef , noi , cei care postăm la Adrian Năstase . Aţi văzut ce injurii mi-au fost aduse mie , un postator cinstit şi echilibrat . S-a ajuns până acolo cu tupeul încât am fost etichetat drept , citez jenat , ” seducătorul fără chip “. Cum adică , sunt ca călăreţul fără cap , ca Casanova fără …( simţiţi ceva ? ce miroase pe-aici !?) ? În fine , este inacceptabil . Blogosfera s-a înfiorat . Ea ştie că sunt extrem de violent atunci când mă-nervez .Se aşteaptă execuţia în direct a… a.. .a acestui , nici nu ştiu cum să-i spun deoarece mă bâlbâi de indignare , a acestui agresor fără chip , asta-i , da , agresor fără chip . Ea, execuţia , fără doar şi poate ,va urma …
Stimate domn , eu nu sunt violent dar în viaţă , în anumite momente , este necesar să fii . Singura şansă pentru a evita tragedia ce va avea loc este ca d-stră să mă calmaţi . Să mă liniştiţi . Ţineţi-mă că altfel îl …
22/03/2010 la 14:01
Bibliotecaru
@ ingineru’
Eu încerc să nu mai citesc comentariile altora pe bloguri pentru a mă proteja de stres.
22/03/2010 la 14:03
Bibliotecaru
PS.
Porecla vine probabil de la filmul Perfect Stranger.
22/03/2010 la 16:36
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
1.Exact,Perfect Stranger.
2.Chiar nu ma cititi?
22/03/2010 la 16:54
ingineru'sef
@ingineru,
te-ai uitat sambata seara vreo 7 ore la chipul agrsorului fara chip.Remember?
22/03/2010 la 16:56
ingineru'sef
A murit jurnalistul Mile Carpenisan.Ce tragedie!Dumnezeu sa-l ierte!.
22/03/2010 la 17:24
Bibliotecaru
@ ingineru’
Cum am spus, de regulă nu citesc decât când cineva îmi pomeneşte nick-ul, şi nici atunci nu este sigur. Am obosit prea tare pentru a mă contra cu alţi comentatori, încerc să mă concentrez la dialogul cu oamenii politici.
Cât despre Mile, pe blogul căruia am scris şi eu de câteva ori… Dumnezeu să-l ierte!
A fost un om tânăr, viguros, sportiv… uneori asta nu este îndeajuns.
Printre primele comentarii pe care l-am făcut pe blogul domniei lui a fost:
Există un lucru frumos la utopii, întotdeauna sunt perfecte. Nimeni nu gândeşte utopii imperfecte.
Poate că raiul este o utopie perfectă, ultima.
22/03/2010 la 18:04
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
dupa cum probabil ati observat,noi,aici,in coltul asta de blogosfera uitat de Dumnezeu,suntem mici,cuminti si politicosi cu musafirii.Mai ales cu cei care vorbesc frumos si inteligent.Asa incat la mari contre pe aici,nu aveti a va astepta.Nu va luati dupa wrestling-ul practicat de mine cu subalternul meu inginer simplu.It’s just for fun!
Astfel,ma gandeam ca ideea de politician-manager,pe care am incercat s-o conturez oarecum in prima mea postare pe acest fir,ar fi putut suscita o opinie si din partea dvs.Deduc acum ca probabil nu ati citit postarea respectiva.
22/03/2010 la 20:37
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Politicianul-manager nu poate determina o calitate, ci două calităţi suprapuse. Managerul care intră în politică o va face în scopul protejării afacerii de controalele dispuse politic. Un cetăţean pasionat de politică care, întâmplător, are şi o firmă, este cu totul altceva, dar nu este, din punctul meu de vedere, un politician manager. Conceptul omului de succes care vine în politică şi mută munţii este absolut greşit. Dimpotrivă, politicianul ar trebui să răspundă ca arhetip unui “şoarece de bibliotecă”, genial din punctul de vedere al filosofiei (şi aici mă refer la făuritorii de filosofie şi nu la profesorii de filosofie). România nu are ceea ce se numeşte o şcoală de excelenţă care să genereze liderii de mâine, în consecinţă nimeni din politica românească nu şi-a început educaţia (de la nivelul liceului) pentru a ajunge politician de meserie.
Politica românească are trei izvoare:
1. Funcţionarul care creşte prin ministere, din post în post, până ajunge la un nivel în care este racolat de politică.
2. Omul de afacere care doreşte să se implice în politică, dintr-un motiv sau altul.
3. Cei care se înscriu în partid şi care dau din coate pentru a urca în ierarhia partidului, aşa numiţii arivişti.
Nici una dintre cele trei căi nu este OK din punctul de vedere al politicii, fiecare are o hibă. Nici un dintre cele trei căi nu oferă o cale spre expertiza politică. Avem lideri de partid care nu citesc o carte politică pe lună, aşa cum ar fi normal. Avem lideri ai României care nu şi-au făcut trecerea de la expertiza (dacă există) de nivelul societăţii comerciale la macro-economie sau de la profesor la educaţia naţională sau de la drept la administrarea Justiţiei, sau de la sănătate la administraţia sectorului sănătăţii publice…
Politica reprezintă arta guvernării, iar România este guvernată astăzi cu mult mai prost decât înainte de revoluţie. Nu mă refer la doctrine, la propagandă, la dictatură, la statul totalitar şi alte astfel de lucruri, mă refer pur şi simplu la ştiinţa de a guverna o ţară.
Domnul Boc a făcut Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administraţie Publică, Universitatea „Babeş – Bolyai”, Cluj – Napoca. Domnia sa este Doctor în ştiinţe politice şi filosofie politică şi Doctorand în drept constituţional şi instituţii politice. Mai mult, domnia sa este Membru al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice, din 1994, şi al Societăţii Române de Ştiinţe Politice, din 1999. Pe lângă toate acestea domnia sa este preşedinte de partid şi premier al României.
Iată o carte de vizită foarte grea care ar face invidios aproape orice om politic al Europei şi chiar al lumii întregi. Pe de altă parte domnul Boc ne oferă Ordonanţe de Urgenţă neconstituţionale, legi la fel, încalcă principiile de drept cele mai elementare (lumea dă în judecată statul şi câştigă proces după proces), actul de guvernare nu are nici un fel de coerenţă, cu atât mai mult nu are predictibilitate, măsurile anti-criză sunt de domeniul revistei Urzica (cu excepţia programului Primul Siloz care, din păcate, nu pare să funcţioneze). Nici ceilalţi, de la celelalte partide nu sunt mai buni, să nu se înţeleagă că am ceva în mod special cu domnul Boc (l-am dat de exemplu numai pentru că este cel mai important om din Executiv la această oră, omul asupra căruia se fixează toate privirile).
Priviţi la politica românească, în 99% din cazuri se rezumă la schimburi de banalităţi, invective, inepţii cu sonoritate savantă… România merge însă din ce în ce mai prost şi vina o poartă cele câteva mii de oameni care reprezintă politica activă a României.
Revenind la ce am plecat, eu sunt foarte bucuros că doamna Plăcintă este un manager de succes. Îi doresc şi mai mult succes, pentru că bunăstarea domniei sale se răsfrânge, măcar în parte, şi asupra noastră a tuturor, prin locuri de muncă, taxe şi impozite, şi dezvoltarea în industria orizontală. Poate dacă doamna Plăcintă hotărăşte deschiderea unor linii de producţie şi cu in şi cânepă, mai ales pentru cânepa ecologică, în mare vogă astăzi, deja vorbim şi despre un pas în binele ecologic al României. Pe de altă parte nici nu pot pune un egal între succesul managerial şi acţiunea ca ministru sau senator a domniei sale. Eu apreciez bunul-simţ al domniei sale (dublat şi de feminitatea ocrotitoare care mă face pe mine să-mi doresc mai multe femei în politică) şi faptul că este dintre cei care se agită şi pune suflet în ceea ce face, mai cred că stimata doamna are capacitatea de a deveni un bun politician, desigur, cu mult, foarte mult, studiu. Recunosc însă că nu sunt dat pe spate de relaţia dintre senatorul Sorina-Luminiţa Plăcintă şi cea de manager.
Pentru că aţi insistat, v-am spus părerea mea. După cum observaţi, ar putea pune în încurcătură gazda noastră o asemenea reacţie, deşi nu am intenţionat să conţină nimic jignitor (şi sper să nici nu fie perceput ceva ca o cale de jignire), reacţia mea este în consecinţă sinceră dar inelegantă. Mai mult, nu spune nimic nou şi nici nu este menită să aibă o ţintă, nici politica românească nu va fi mai bună după această reacţie a mea şi nici doamna senator nu va avea o revelaţie citind aceste lucruri. În consecinţă, nu-şi au locul aici, sunt din ciclul “dacă tăceam filosof rămâneam”. Din acest motiv, de multe ori tac. Desigur, atunci când am ceva anume de spus şi acel ceva este menit să aibă o şansă de a clădi ceva, nu ezit. Încerc însă să nu intru în asemenea construcţii în afara sferei politicianului pe blogul căruia sunt, pentru că de obicei totul se termină în stres.
Sper ca răspunsul meu să vă fi mulţumit.
22/03/2010 la 23:06
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
nu se pune problema de fi sau nu multumit de raspunsurile dvs,va citesc mereu cu interes,desi ,marturisesc,sunt mai putin tentat de modul conceptualizat in care purtati cu precadere discursul politic.Si asta nu pentru ca nu as gasi fascinante discutiile despre filozofie politica,doctrina,identitate ideologica,cultura politica.Poate si datorita mediului in care actionez-manager privat,inclin sa creditez mai putin tipul de politician “soarece de biblioteca”,cum plastic il denumiti dvs,din simplul motiv ca-l consider depasit.Si daca tot vorbeati mai devreme atat de frumos despre conceptul de utopie,frumoasa prin perfectiunea ei,eu cred ca politicianul filozof,erudit,crescut in racoarea bibliotecilor,stapan al conceptelor esentiale,absolvent al unei scoli de excelenta,devine,tot mai mult, o utopie.Din acest punct de vedere,va admir tenacitatea donquijoteasca cu care pledati cauza acestui arhetip de politician.El apartine,pur si simplu, trecutului,in timp ce neo-politicianul va avea obligatoriu,dupa parerea mea,macar 2 caracteristici:charisma si eficienta.Charisma, pentru ca alegerile se castiga acum in mass media si dand mana cu poporul si eficienta, pentru ca lumea vrea actiune,rezultate,nu maine,AZI!.
Nu cred ca asta ar fi o fatalitate,sau o malformatie tipic romaneasca.Germania este condusa cu mana de fier de o frau crescuta si educata dincolo de partea rea a Cortinii de fier.Grecia,cea mai veche democratie din lume,izvor de filozofie si doctrina politica,a esuat,iata,lamentabil,dupa ce vreme de decenii a transformat politica intr-o afacere a celor 2 mari familii politice elene,Karamanlis si Papandreu.In Franta,leagan al ideilor de stanga,opozitia socialista a incaput pe mana unei gospodine mediocre,Mme Aubry,care,culmea,incepe sa remonteze.Italia,patria unei civilizatii fascinante,este condusa,iata,de un mutant cu sex politic incert,dupa ce a fost practic falimentata de signor Prodi,un batranel socialist semi-decrepit.Asadar,stimate Bibliotecar,arhetipul politicianului ideal,imaginat de dvs,a sucombat cam peste tot in Europa,si nu numai.Vor exista intotdeauna,in esalonul 3,sau 4,sau 8,oameni care vor elabora doctrine,idei,programe.Acesti “soareci de biblioteca” vor fi fatalmente indepartati de scena undeva in culise,rodul mintii lor va conta tot mai putin,gloria lor va fi tot mai efemera.
Sper ca nu v-am plictisit.Nu am apucat inca sa va spun ce inteleg eu de fapt prin politician-manager.Cu alta ocazie.
22/03/2010 la 23:43
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Nu cred că putem vorbi despre sucombarea politicianului real, există însă o sucombare a căii politice. Astăzi obiectivul nu mai este nici democraţia şi nici corecta reprezentare, obiectivul este câştigul, fie că vorbim de avantaje, fie că vorbim despre posturi, fie că vorbim despre un complex generic numit putere. Diferenţa este că în străinătate cartea doctrinară a fost scrisă de foarte mult timp, astăzi există numai actualizări. Dacă mergeţi în orice ţară occidentală, începând cu Statele Unite şi Canada şi terminând cu Marea Britanie sau Germania (mai aproape de noi), veţi constata că nu numai că vorbim despre o preocupare doctrinară reală, dar statul oferă condiţii pentru studierea şi elaborarea doctrinelor. Încă din anii optzeci şi nouă zeci s-au elaborat teorii despre post-modernist şi post-industrialism, în fapt o legătură între tehnicism şi o nouă filosofie a supra-producţiei, între dimensiunile emergente ale societăţii de consum şi fenomenului globalizare, lipsa de soluţie reală a dus până la urmă la inadaptare şi criză.
23/03/2010 la 16:30
ingineru'
@ Bibliotecaru
Nu vreau să stresez pe tema dezbătută mai sus dar mi-am amintit că pe alt blog spuneaţi , printre altele , că aşteptaţi de la un politician să fie multilateral dezvoltat , să aibă cunoştinţe de top multi-disciplinare . La întrebarea unui coleg de blog dacă aveţi şi un exemplu în acest sens , aţi răspuns : Ion Raţiu . De ce ?
Înţeleg şi pot trece la categoria politicieni din vocaţie , pe cei care merg până la capăt pentru crezul lor , pe Raţiu , Coposu , I. Diaconescu ( dintre cei pe care i-am mai prins şi noi ). Dar nu pot să-i aşez în categoria celor cu cunoştinţe de top multi-disciplinare .
Cred , totuşi , că aşteptările d-stră sunt prea mari .
23/03/2010 la 20:20
Bibliotecaru
@ ingineru’
Din punctul meu de vedere Ion Raţiu ca politician era mult peste domnii Coposu şi Diaconescu şi tot ce a fost şi este în România după revoluţie.
Domnul Raţiu, pe lângă facultatea de drept făcută la Cluj, avea şi Master of Arts (Ştiinţe Economice) şi titlul de doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Cambridge – Anglia. Pe lângă acesta, domnia sa era produsul unui proces de educaţie şi nu al unuia de învăţământ, începând cu cei şapte ani de acasă. Aşa cum l-am perceput eu pe domnul Raţiu, era o dimensiune polivalentă concentrată în aceiaşi viaţă. Modelul filosofic al domniei sale, care făcea diferenţe subtile asupra valorilor sociale într-o democraţie, dincolo de banalul discurs, m-a influenţat în a căuta în spatele cuvintelor şi regulilor.
23/03/2010 la 21:37
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
apropo de Ion Ratiu,este interesanta imaginea pe care i-o creioneaza Adrian Marino in recent aparutul volum autobiografic “Viata unui om singur”:”…un amestec straniu de naivitate si “afacerism anglo-saxon”,de buna credinta si ambitie politica,in definitiv legitima,de avaritie calculata si dorinta de publicitate.Plus gelozia generala produsa de o imensa avere,probabil mitica…A deceptionat profund si a devenit repede antipatic(colegilor de partid PNTCD-n.m.) atunci cand s-a constatat ca Ion Ratiu nu avea nicio intentie de a deveni sponsorul total gratuit al PNTCD”.
Amanuntele picante ale razboiului pentru sefia filialei PNTCD-Cluj,pe care Ion Ratiu l-a dus cu fratii Boila,auto-pretinsi “nepoti” ai marelui Maniu,ar putea fi amuzante daca nu ar fi sinistre in primul rand.Marino relateaza undeva ca,incercand sa scape de Ratiu,acesti arivisti pe nume Boila,schimba yale-le de la sediul PNTCD Cluj,ignorand faptul ca fam Ratiu locuia in acel sediu pe timpul sederii la Cluj.In acest fel,lady Ratiu,o englezoica veritabila,care nu stia o boaba romaneste,a trebuit sa fie evacuata pe…fereastra,fara a intelege ce si de ce i se intampla de fapt.
Am relatat acest episod din cartea lui Marino mai degraba pentru caracterul lui anecdotic.Departe de mine intentia de a contesta aprecierile facuta de dvs despre personalitatea lui Ion Ratiu.In ceea ce ma priveste pe mine,lectura memoriilor lui Marino despre Ratiu,cu toata subiectivitatea implicita,imi confirma o senzatie incerta pe care o aveam despre Ratiu in primii ani dupa 1989.Si anume,o senzatie de inadecvare,de parca gentlemanul autentic Ratiu ar fi inteles prea putin din realitatile si transformarile mediului in care a revenit dupa o jumatate de secol.Cred ca acest lucru l-a impiedicat de fapt sa conteze cu adevarat ca om politic in Romania post-decembrista.
24/03/2010 la 20:11
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
uita ca va mai intreb eu o data:Chiar vedeti in persoana europarlamentarului Marinescu persoana potrivita pentru sefia PDL?
24/03/2010 la 20:40
Bibliotecaru
Eu nu spun că este cel mai bun preşedinte din lume, eu spun că ar fi un preşedinte foarte bun pentru situaţia de faţă. PDL are nevoie de democratizarea partidului. Acum ceva timp au existat ceva dizidenţe, cum a fost cea de la Constanţa, de exemplu, dizidenţe care au fost “rezolvate” foarte brutal (între noi fie vorba, şi în afara statului partidului). Acum este nevoie de o diversitate a opiniilor pentru a induce o reformă a structurii şi a politicii PD-L… pardon, PDL (durează un pic până mă obişnuiesc). Domnul Marinescu nu este “mână de fier” care să impună o disciplină de neclintit în partid, tocmai de aceea mugurii unei construcţii de creştere a liderilor poate fi posibilă. Apoi mai este nevoie de un lider care să nu vrea să candideze la funcţia de premier şi la funcţia de preşedinte al României. Cred că domnul Marinescu este un astfel de om. Iată de ce cred că domnul Marian Jean Marinescu poate fi un lider al PDL pe termen lung care să confere partidului nu numai stabilitate şi predictibilitate necesară dar şi premisa unui lucru care nu s-a mai întâmplat de mult în PDL, construcţia liderului (sau a unui grup de lideri) care să înlocuiască personalitatea domnului Traian Băsescu.
25/03/2010 la 00:08
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
foarte interesanta argumentatia dvs.Chiar asa,pana la urma,de ce nu Marinescu?Desi dintre toate conditionarile expuse de dvs,cel mai greu de realizat este inapetenta pentru functia de premier sau presedinte.
25/03/2010 la 12:01
Bibliotecaru
@ ingineru’sef
Cineva care iubeşte politica (nu ştiu dacă este cazul domnului Marian Jean Marinescu), nu-şi va dori funcţii în stat, va sta în partid studiind filosofie, va elabora doctrine, va face planuri pe termen mediu şi lung. Personal, dacă aş intra într-un partid, aş face-o exclusiv pentru doctrină, nu m-ar interesa în nici un caz un post în stat, pentru care nu am nici o calificare şi nici nu aş avea plăcere să mă calific în aşa ceva.
Priviţi mulţimea care protestează împotriva domnului Funeriu. Credeţi că domnul ministru s-a angajat într-un astfel de efort cu gândul că va întâmpina astfel de proteste şi că va fi înconjurat cu batjocora profesorilor? Sunt absolut convins că domnia sa a gândit un model pentru educaţie şi s-a gândit că este singurul mod în care poate fi bine. Un gest absolut cinstit. Problema este că, în calitate de ministru, visul domniei sale trebuia să devină şi realitate, or este evident că între vis şi realitate nu există nici un fel de suport. Probabil că o dată ajuns la birou, a constatat că nu are nici un ban la minister, că nu poate asigura salariile, că în loc de strategii minunate era presat să rezolve problema banilor cca singură problemă stringentă. Automat visul domniei sale a ajuns la coşul de gunoi, fie şi în urma faptul că nu mai are timp să se ocupe de el.
Iată de ce separarea funcţiilor din partidul politic de cele din afara partidului politic reprezintă o necesitate. Pe de o parte în partid ar fi specialişti în organizarea teritorială şi, de cealaltă parte, specialişti în politică, planificare, legiferare… oameni care să susţină cu expertiza lor activitatea celor cu funcţii în stat. Pentru funcţiile din afara partidului fiecare se va pregăti pentru o anumită funcţie, un anumit minister… nu va mai fi luat un parlamentar să fie ministru, un primar să fie premier, “nu ştiu cine” să fie consilier sau preşedinte de Consiliu Judeţean. Cele câteva posturi politice dintr-un minister vor fi ocupate de oameni care se specializează de câţiva ani “focusat” pentru acele posturi la acel minister. Apar prin acest sistem banal competenţa, atât la nivel politic cât şi la nivel guvernamental. Dacă se numeşte cineva la minister care habar nu are câte direcţii are ministerul, ce-am făcut cu asta?… până învaţă ce şi cum, se schimbă guvernul cu alt “pufan”.
Iată cum se creează un paradox, partidele îşi sporesc puterea scăzându-şi autoritatea şi delegând-o tuturor membrilor de partid. Astăzi majoritatea membrilor de partid nu sunt implicaţi în viaţa partidului, prin descentralizare şi specializare, fiecare membru de partid are de făcut ceva specific. Prima consecinţă? Nu va mai fi nevoie de propaganda ieftină, de afişe, de minciuni electorale, partidul va face parte din societate şi o va reprezenta în mod direct.
25/03/2010 la 15:32
ingineru'
Mă , da’ ce mai gheneral simţitor avem ! Don Costică Voinicelu se lamentează :
” Aşa cum dvs. ştiţi, sistemul penitenciar şi condiţiile de acolo practic îţi decimează fiinţa umană. Sistemul penitenciar bănuiesc că îl cunoaşteţi cu toţii, aţi fost în el, sunt condiţii demne de Evul Mediu, nu mai ai identitate, nici măcar nu mai porţi un nume, doar un număr” ”
1 .Eu înţeleg din această pledoarie că senatorii din Comisia juridică sunt vechi clienţi ai penitenciarelor de vreme ce au fost cu toţii pe-acolo .
2. Îmi place cum sună expresia ” îţi decimează fiinţa umană “. Uite , pe mine m-a impresionat . Aici a punctat la impresia artistică . Da’ la ce-i spune fiinţă umană : la burtă ?!
3. Dacă sunt condiţii de Evul Mediu , de ce domnul gheneral senator nu a întreprins nimic , o luare de cuvânt , ceva , pentru remedierea situaţiei ? Aa , nu mă gândeam s-o facă dintr-un oarecare punct de vedere moral , umanitar , nuu , doar ca măsură de precauţie pentru el însuşi . Vezi ce înseamnă să fii prea încrezător ? Putea să-şi pregătească din timp un pat moale şi DINCOLO , nu numai AICI .
” Am doi copii mici şi doi părinţi foarte bătrâni şi foarte bolnavi”.
Având în vedere acest lucru foarte sensibil eu zic ca dosarul să fie clasat . Şi dată o lege clară în acest sens astfel încât să nu se mai permită continuarea acestor abuzuri îndreptate împotriva celor cu copii mici sau cu părinţi foarte bătrâni şi foarte bolnavi . De exemplu , fraţii Cămătaru : ei n-are copii ? N-are părinţi şi ei ? Staau săracii decimaţi la pârnaie . Nu ştiu de ce dar chiar acum îmi trece prin cap că am şi eu doi copii mici …Mă rog , aştept legea şi-om mai vedea .
Văd parlamentari , tineri , PDL , PSD care îmi explică mie , conte semibătrân şi uşor influenţabil , cum mă las eu învăluit de perdeaua de fum numită ” cazul Voicu ” . Că sunt probleme mai serioase , probleme reale , gen : salarii , pensii , medicamente … Ce vorbeşti Frantz ? Păi problemele astea nu se vor termina niciodată . Cine te opreşte să vorbeşti despre ele ?
Totdeauna atitudinea faţă de corupţie este dictată de apartenenţa politică : sunt corupţii ” lor ” şi ai ” noştri ” . Ai lor sunt mafioţi ,ai noştri fac un fel de ” lobby ” .
Lui Don Costică , ditamai gheneralului , i-a venit rău pe câmpul de luptă .
Măi cătană bătrână , dacă ştii că nu te ţine tensiunea , ce cauţi tu în linia întâi cu intervenţii armate ? Stai şi mata la intendenţă , mai cade o firmitură , un copănel , nu te bagi la hărţuire cu DNA .
Sau eşti sănătos tun dar te crezi vreun De Niro , vreun Laurence Olivier ? Eu cam aşa cred . Te cred o mare speranţă a teatrului românesc . Sunt curios unde o să-ţi continui spectacolul . Unde o să fie scena , mă-nţelegi ?
25/03/2010 la 18:13
ingineru'sef
@ingineru,
vezi de ce nu are ursu’coada?Te-ai fi crezand si vreun conte acum…
26/03/2010 la 00:21
ingineru'sef
@ingineru,
cimpoiul asta de Voicu are,dupa cum probabil ai observat,aparatori redutabili.Unii angajati legal,altii voluntari.La categoria “voluntari”,doua nume grele:Nastase si Iliescu.Daca Nastase a facut glumite proaste cu porumbei si a pus la indoiala continutul inregistrarilor,tataia Iliescu s-a acoperit de ridicol azi,la Pitesti.Cica:”aceste interceptari au fost facute cu mijloace ascunse,deci nu raspund unei anumite moralitati.Deci este un instrument politic de data asta”.Nu-i tare batranul activist?
S-ar putea sa aiba dreptate Ion Cristoiu cand a lansat supozitia ca cei doi avocati sui-generis,Nastase si Iliescu,sunt santajati de Voicu.
26/03/2010 la 13:56
Bibliotecaru
http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/03/7-intrebari-pentru-cristian-preda.html
26/03/2010 la 16:02
ingineru'
@ Bibliotecaru
Intrând pe blogul d-stră n-am putut să nu remarc pumnul care luptă contra statului totalitar ( cu un înscris roşu ) . M-a lovit …o amintire . Amintirea unei vizite pe care am făcut-o , pionier fiind , la Doftana . Acolo erau expuse caricaturi şi sloganuri de sorginte proletară ce înfierau capitalismul . Acel pumn era mai mereu prezent , pe post de măciucă zdrobitoare de burghezi . Câteodată avea şi un ciocan , şi o seceră ,dar ştiu că m-a obsedat ” voinicia ” lui şi figurile speriate ale capitaliştilor ce fugeau din calea lui . Tot pe blog am văzut scris cu roşu cuvintele ” stat totalitar ” şi am intrat un pic în panică . M-am speriat de tot când mi-a sărit în ochi cuvântul ” lupt ” . Uff ! Noroc c-am observat la timp cuvântul ” contra ” , că altfel o luam la fugă . Vreau să spun că impactul vizual e puternic . Sau poate sunt eu o fire mai emotivă .
Am şi eu nişte întrebări pe puncte :
1.) Din punct de vedere doctrinar , care vi se pare cel mai ” aşezat”„ partid ? Dar cel mai …” nomad ” ?
2.)Biroul parlamentarului nu are acest rol , de a prelua încărcătura informaţională din teritoriu ?
3.)Democrat , liberal , popular …Citind părerile lui Adrian Năstase privind viziunea sa asupra social-democraţiei , am ajuns la concluzia că doctrinele astea sunt foarte laxe .
În esenţă , înţeleg că se doreşte, la nivel declarativ , de către toate partidele o medie între statul minimal şi cel maximal . Declarativ , zic . Eu unul ,pe vremea liberalilor , nu am simţit acel stat minimal pe care si-l asumă ideologic .. Culmea , atunci a avut loc şi umflarea peste măsură a aparatului birocratic al statului .
Disputa în ceea ce priveşte drepturile cetăţeneşti şi lupta terorismului nu-i încheiată nici în U.S.A . După cum e sloganul blogului bănuiesc că ştiu încotro înclinaţi balanţa . Aşa e ?
4.) Referitor la susţinerea partidelor a conceptului de pregătire al specialiştilor pentru guvernare , deşi ideea îmi place şi sună bine , tot nu înţeleg practic cum se formează aceşti specialişti . Îmi dă senzaţia de cerc select , de un club privat , de un mediu aseptic , departe de lumea reală .
Cine le plăteşte şcolarizarea ? Cine îi recrutează în vederea studiilor ? Dacă se dovedesc nişte mici savanţi dar spiritul de lider , de manager , le lipseşte cu desăvârşire , asta nu înseamnă un eşec ? Sunt luaţi de pe piaţa muncii şi se face contract cu ei ? Cum oare ? Le spui : „Dacă ajung la guvernare vii şi munceşti în guvern pentru două parale şi o felicitare ? De ce nu se folosesc tinerele talente şcolite pe banii statului în facultăţi occidentale ? Am pus cam multe întrebări , scuze …
7.) Cristian Preda vă răspunde : ” PDL a ales sa sustina rezultatele referendumurilor si taca in alte chestiuni. Au fost multi nemultumiti atunci cand am propus o dezbatere . ( referitoare la constituţie – nota mea )”
Păcat . Ah , am uitat că trebuie să fie o întrebare : păcat , nu ?
26/03/2010 la 17:05
ingineru'sef
@Bibliotecaru,
am incercat sa postez pe blogul dvs,din pacate nu am reusit.Apare un semn de “parola gresita”,ceea ce,pastrand tonul degajat al postarii colegului “ingineru”,ma face sa par un soi de ilegalist uituc.Ma rog,vinovata este, probabil,antologica mea lipsa de rabdare…
Bref,era vorba despre dl Preda C.Dsa pare a se pricepe oarecum la diagnosticari si prea putin la tratamente.Cu cat arata mai mult a “om politic”,cu atat devine mai superficial.Iar lipsa timpului nu ar trebui niciodata sa scuze superficialitatea.
26/03/2010 la 17:19
ingineru'sef
@ingineru,
da’ ce ti-a facut colegul nostru Bibliotecaru,de te-ai pornit asa navalnic?Ce rafala de intrebari..Parc-am vazut asa ceva recent,intr-un film.A,da,”The hurt locker”.
26/03/2010 la 18:32
ingineru
Ingineru sef
Tovarase ilegalist , ai uitat de ziarul ” Universul ” din buzunarul stang al paltonului …Aia e parola…Mataluta il tii in dreapta , de aia iti apare mereu ” parola gresita “…
Si te mai dai tov. sef…
26/03/2010 la 18:39
Bibliotecaru
@ 26/03/2010 la 16:02 ingineru’
Pumnul despre care vorbiţi era unul stâng… al meu este un pumn drept.
Cel mai “aşezat” doctrinar este PNL. Urmează PNŢ, PSD, PDL… şi al te le
Nu. Biroul parlamentar are rolul de a prilejui întâlnirea parlamentarului cu oamenii veniţi în audienţă. Informaţiile din teritoriu ar trebui colectate de simpli membri de partid care trăiesc efectiv printre oameni şi au aceleaşi probleme ca şi ei. Numai că nimeni nu preia informaţia de la ei.
Militez nu atât pentru statul minimal cât pentru libertate personală. Acum ceva timp spuneam că ministerul economiei ar trebui să fie de dreapta iar cel al muncii şi protecţiei sociale de stânga, indiferent de persoana care este premier. Cred că obiectivele naţionale ar trebui să fie investiţii de stat cu recuperarea banilor în timp. Un exemplu ar fi împăduririle, irigaţiile, foarte greu de executat ca iniţiativă privată pentru că implică suprafeţe mari şi sume de bani uriaşe.
Cine plăteşte şcolarizarea? Plăteşte partidul. Este destul de simplu. Se ia un economist membru de partid care lucrează cine ştie unde şi 6 luni de zile, un an, 4 ani, 10ani învaţă principiile economiei guvernării, merge prin minister în diferite posturi, observă cum se face o iniţiativă legislativă, vede care sunt departamentele, cunoaşte oamenii, învaţă uşile, plus ştiinţa guvernării învăţată la şcoala de partid… se naşte un ministru competent, un director competent… competenţă în general, chiar dacă nu ajunge să ocupe un post de ministru, director, este de folos în partid.
@ ingineru’sef
Folosiţi: Name/URL nu vă trebuie nici o parolă (URL-ul este opţional)
26/03/2010 la 20:20
ingineru'sef
@ingineru,
asa e,trag instinctiv spre dreapta.Stii ce liber e traficul pe banda dreapta?Nu-ti poti crede ochilor.Pe soselele romanesti,in ziua de azi,toata lumea se inghesuie sa depaseasca pe stanga.Unii,mai smecheri,trec de mine razant,pe centru-stanga,altii trec pe stanga total.Atata lume se-nghesuie pe stanga,incat banda s-a blocat.Si cum romanul s-a nascut poet si…descurcaret,unii ma depasesc prin dreapta,cu riscul s-o dea in sant.Asadar,prin stanga e blocat,prin dreapta e periculos.Tin drept,poate ajung undeva,pana la urma.
27/03/2010 la 11:33
ingineru'
@ Bibliotecaru
Dar ce pumn drept viguros aveţi !
Ca să nu fie niciun fel de dubiu , declar că nu am nicio intenţie de agresivitate , sunt un tip paşnic , nu-mi place violenţa . Mi-mi place cum scrieţi .
P.S. Psst ! Vă spun la ureche ceva : am aflat pe surse că inginerul şef nu este de acord cu ideile d-stră . În plus , am senzaţia că este şi puţin violent … E pus pe harţă tot timpul . Eu cam asta am avut de spus .
Pax vobiscum !
27/03/2010 la 15:11
Bibliotecaru
@ ingineru’
Pumnul meu este viguros, dar nu agresiv. Este pumnul strâns pentru a nu scăpa dreptatea şi adevărul.
et cum spiritu tuo
27/03/2010 la 15:24
ingineru'sef
Uf,ce natie de barfitori…
29/03/2010 la 13:37
Bibliotecaru
@ Sorina Plăcintă
Nimic nou?
29/03/2010 la 19:29
ingineru'
@ Bibliotecaru
Ce vreţi să spuneţi prin : “România cade din poziţia unei ţări în curs de dezvoltare în poziţia unei ţări subdezvoltate.”?
Referitor la a enşpea reformă a învăţământului : de ce nu se vrea cu adevărat să se ajungă odată la un numitor comun ? De ce fiecare se vrea un Spiru Haret ? De ce se ia mereu de la zero ? Parcă avem de-a face cu munca meşterului Manole . Cine o fi Ana ?!
29/03/2010 la 22:05
ingineru'sef
@ingineru,
te stiu moralist pana-n varful unghiilor.Am o dilema,ajuta-ma sa gasesc calea dreapta.Un independent a ales sa redevina dependent.Dependent de PSD,desigur.Cica nu a primit nimic,un post, ceva,o deconcentrata,niste bani de o biserica in colegiu.Ma rog,intelegi tu…Asa ca,rogu-te,emite ceva,o bula,de exemplu,din care sa inteleaga si sufletul meu daca se cuvine ca PSD-ul sa-l reprimeasca in partid.Dar,te rog,nu profita ca suntem in Saptamana Mare ca sa mi-o bagi pe aia cu oile ratacite…Consecventa(in)morala,asta astept de la tine.
29/03/2010 la 22:30
Bibliotecaru
România era înainte de revoluţie o ţară în curs de dezovoltare care aspira la statutul de ţară mediu dezvoltată, adică cumva la limita dintre cele două. Între timp industria şi agricultura românească s-a dizolvat, Economia României se bazează pe comerţ şi servicii, celelalte ţări au avansat accelerat… decalajul creşte în dublu sens, o dată că ei cresc accelerat şi, pe de altă parte, că noi scădem accelerat… astfel că astăzi suntem în realitate o ţară subdezvoltată.
Problema educaţiei este că deşi fiecare când vine face o reformă, nimeni nu schimbă de fapt învăţământul în educaţie.
Legea este ultimul lucru care trebuie schimbat pentru educaţie. Avem nevoie de un alt tip de profesori, care să predea un alt tip de materie, cu un cu totul alt conţinut, într-o cu totul altă formă. Avem nevoie de o nouă mentalitate a şcolii, de un alt fel de dezvoltare. După ce toate acestea vor fi fost schimbate, poate veni şi legea care să stabilească un alt tip de examene… şi, în general subtilităţi legislative.
Legea, oricât de bună ar fi, nu poate schimba nimic dacă totul se reduce la ea.
Ştiţi cum spunea Farfuridi, ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale…
30/03/2010 la 12:47
ingineru'
@ Bibliotecaru
Totuşi …Un coleg de pe alt blog ( Harabula ) , făcând un rezumat al proiectului Guvernului în ce priveşte reforma învăţământului , a găsit următoarele puncte :
” 1.Finantarea se va face pe numar de elevi/studenti. Este o prevedere care nu prea convine unor scoli nesolicitate.
2.Se va aloca 6% din Bugetul National pentru invatamant.
3.Obligativitatea studierii limbii romane in toate scolile din tara.
4.Obligativitatea a 10 clase
5.Ora de religie se introduce obbligatoriu in programele scolare dar elevii nu sunt obligati sa o frecventeze. Parintii trebuie sa declare in scris ca nu considera necesara invatarea religiei de catre copilul lor. In felul acesta sunt scutiti.
6.Elevii buni pot face doi ani intr-un an.
7.Se instituie o educatie anteprescolara (sic!),Se vorbeste si de “educatie timpurie”
8.Se institutionalizeaza parteneriatul public-privat in domeniul invatamantului. Mai mult, institutiile de infatamant pot infiinta societati comerciale.
9.20-30% din programa scolara ramane la latitudinea institutiei de invatamant insasi.
10. Amenzi pentru parintii ai caror copii nu vin la scoala.
11. Angajarea cadrelor de catre directori
12. Evaluarea periodica a ptofesorilor.
13, Ministerul va prezenta Parlamentului un raport anual despre starea invatamantului.
14.Conducera scolii: Directorul si un Consiliu de administratie formad din o treime profesori, o treimedin partea Consiliului local si o treime parinti. Directorul nu poate fi presedinte al Consiliului.
Mai exista si un Consiliu profesoral.
15.In Consiliile facultatilor si Senatul Universitar,75% alesi ai cadrelor didactice si 25% cadre didactice alese de studenti.
16.Functiile de rector si de decani se ocupa prin concurs,
17.Dupa pensionare este interzisa ocuparea functiilor de conducere.
19.Conducerea cu acordul consiliului profesoral sau consiliul facultatii pot cere control medical al unui cadru didactic.
20. Se pastreaza definitivaul precum si gradele didactice. Nu stiu daca acum exista titlul de “profesor emerit” dar actualul proiect il statueaza,
21.MINISTERUL , CA SANCTIUNE, POATE REVOCA RECTORUL.
Asta a starnit multe discutii,
22. Capitolul (7) dedicat cercetarii si creatiei universitare este destul de succint. Ar fi fost necesara o detaliere a modului de alegere a temelor, termene, finantare, gestionarea fondurilor,evaluarea rezultatelor,
23. 30% din finantarea universitatilor se va face dupa criterii de excelenta. Se vede ca d-l Marga nu a citit legea cand reprosa absenta obictivelor de excelenta.
24.Se introduce Registrul de Matricol Unic al Universitatilor prevenindu-se eliberarea de diplome false.
25.Posturile de inspectori se ocupa prin concurs.
26.Concursul pentru inspector sef se tine la Minister si participa si invitati din partea sindicatlor. ”
Citind aceste idei , nu văd nimic ieşit din comun . Mi se par de bun simţ şi par un punct de plecare pentru negocieri . Am senzaţia că Opoziţia pare că se leagă totuşi prea insistent de proceduri . Aşa s-a întâmplat şi la Constituţie . Îmi pare că mai mult critică decât construieşte .
30/03/2010 la 13:06
Bibliotecaru
@ ingineru’
Eu nu vreau să mă contrazic cu domnul Harabula, mai ales că nu este de faţă. Mă îndoiesc însă că domnia sa a scos acea listă gândindu-se chiar domnia sa la ele. Cred mai degrabă că a făcut un rezumat din ce a auzit pe la televizor.
Păi România se chinuieşte că aducă bugetul educaţiei la 6% din PIB şi domnia sa doreşte scăderea bugetului educaţiei la 6% din Bugetul Naţional, adică cam 2,4% din PIB? Să fim serioşi.
Aş putea discuta, punct cu punct lista de mai sus, repet însă, după mine legea este ultima măsură care trebui luată, nicidecum prima. Până nu se stabileşte cum trebuie să fie educaţia, degeaba vorbim despre soluţii la ceva necunoscut.
30/03/2010 la 13:20
ingineru'
@ Ingineru sef
Nici un ” independent ” nu este independent . Majoritatea , dacă nu toţi , sunt dependenţi . De voturi . Fiind dependenţi de voturi , cel mai uşor lucru este să facă rost de bani de la buget ( sacul fără fund ) pentru o renovare de biserică , o şcoală ceva … Se gândesc că poate mai merge o dată . Oricum , e destul de ruşinos că au plecat . Dacă însă te chinui , poţi chiar să le mai găseşti pe la unii circumstanţe atenuante . Dar ca să te duci şi după aia să te-ntorci … Sau cine ştie ? Politicianul o fi de orientare pur stânga şi nu prea i-a surâs centrul stânga ” independenţilor ” . O fi fost şi-un mare specialist în vreun domeniu şi s-a supărat că n-a fost promovat .
La urma urmei , omul nu-şi mai aparţine ca om politic . Împotriva a ceea ce crede el la modul ideatic despre politică ,despre onoare şi moralitate , el trebuie să facă ce este bine pentru cei din colegiul său . Asta este menirea lui şi nu doctrine pe care oricum nu le cunoaşte şi nici nu-l interesează .
Răspunsul meu : de două ori mai ruşinos !
04/05/2012 la 10:40
Placintaa
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Milionarul_Emeric_Bartha-somat_de_ANAF_sa_returneze_un_milion_de_euro_0_316168864.html
04/05/2012 la 10:40
Placintaa
http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2009/10/calea-victoriei-capitolul-8-casa-ghika.html
04/05/2012 la 10:41
Placintaa
de ce umblati cu astfel de persoane ?! cine se aseamana, se aduna, nu ?