Ziua de ieri a clarificat cateva aspecte foarte importante:

1. In primul rand mi-am dat seama ca  nivelul ipocriziei in randul politicienilor romani este departe de a-si fi atins limitele. Toti stiu, toti sunt constienti ca nu avem alta solutie, dar putini isi asuma. Asta e! Impreuna cu cei puternici, care nu se tem de costurile politice si se gandesc in primul rand la viitor, vom merge mai departe!

2. Setul de masuri adoptat la limita prin asumare trebuie dublat de un plan concret care sa cuprinda obiective clare pe termen scurt si mediu. Vreau sa fiu foarte bine inteleasa: scaderea salariilor bugetarilor si ajustarea pensiilor sunt  masuri temporare; ne ofera un rastimp de gandire, fara presiunea de a intra in incapacitate de plata, pentru a gasi solutii de relansare economica, in primul rand a mediului privat. Daca acest guvern si noi, cei care il sustinem, nu vom reusi sa repunem economia in functiune, atunci va trebui sa lasam locul altora mai buni. Dar nu pe vorbe, ci pe cifre, planuri, strategii si solutii. Eu am pornit de la prezumtia de incredere si sunt hotarata sa fac, personal, tot ceea ce-mi sta in putere pentru a trece de aceasta perioada grea si a reporni motoarele economiei.

3. Remanierea cabinetului mi se pare o chestiune de importanta secundara. Ca va fi facuta acum, peste trei luni sau la toamna, iarasi nu mi se pare un subiect serios. Altceva insa cred ca trebuie facut urgent. Restructurarea ministerelor. Eu una vad asa: un ministru, un adjunct si un director general. Fara secretari de stat, fara nu stiu cati consilieri, fara organigrama stufoasa. De ce? Pentru ca eu stiu un lucru: cu cat mai multi oameni iti pui in posturi-cheie, cu atat mai mult pierzi controlul deciziei. E ca si atunci cand ai cainele tau, dar ii pui un lant prea lung; fiind prea lung, el ajunge sa pazeasca casa vecinului, in loc sa aiba grija de cea a stapanului si implicit a lui. Iar directorii sa nu fie pusi politic, ci sa fie verificati din 3 in 3 luni cum reusesc sa implementeze programul de guvernare. Fiecare directie, department, birou sa fie redimensionat pe nevoile reale. M-am pronuntat inca de la inceput pe ideea ca aparatul de stat trebuie subtiat serios. Se vehiculeaza tot felul de cifre, ca ar trebui reduse ba 3000 de posturi, ba 70 de mii. Eu cred ca 700.000 e o cifra onesta. Cu jumatate din functionarimea de acum se poate face treaba si, in plus, poti sa-ti platesti oamenii mai bine.  Pentru ca militez pentru o politica economica cu obiective clare pe termen scurt si mediu, atunci cine nu-si indeplineste indicatorii de performanta sa fie demis, fie el ministru sau sef de birou.

4. Setul de masuri economice trebuie convenit impreuna cu parlamentul si cu societatea civila. Lectia de dezbinare la care am asistat ieri trebuie insusita si depasita. Planul trebuie asumat de clasa politica impreuna cu specialistii. Romania are oameni de inalta calificare economica. Doar ca tot circul acesta la care asistam inca din ianuarie 1990 ii indeparteaza si ii determina sa stea deoparte.

5. S-a vazut clar esecul unor alegeri gresite. Si da, ma refer aici la Teo Trandafir. Imbratisarea ei cu Aura Vasile a consfintit eroarea noastra. O alta lectie!

La final am un mesaj pentru vranceni. Nu numai pentru cei care mi-au dat votul, pentru toti oamenii din circumscriptia mea. Stiu ca nu mai credeti in nimic, stiu ca sunteti zi de zi bombardati cu acuze la adresa noastra, a mea, aduse tocmai de cei care au contribuit din plin la realitatea pe care o traim astazi. Nu m-am nascut in PDL, m-am nascut in Focsani, traiesc aici si tot aici traieste intreaga mea familie. Trebuie sa dam o sansa acestui guvern. Spun asta pentru ca nimeni pana acum n-a avut curajul sa puna degetul pe rana. Si daca intr-un termen rezonabil nu va demonstra prin fapte ca lucrurile se misca in directia cea buna pentru tara, atunci n-are decat sa plece! Dar si daca va reusi, atunci cei care acum arunca cu noroi vor fi obligati moral sa-si recunoasca  nu numai greseala ci si reaua credinta.