Vrancea e casa mea. A fost dintotdeauna. Oamenii ma respecta, iar eu ii respect la randul meu. M-au trimis in parlament cu speranta ca ii voi reprezenta cu cinste si le voi spune adevarul. Asta ma straduiesc sa fac in fiecare zi. Pentru familia mea, pentru vecinii mei, pentru alegatorii mei si pentru cei care nu m-au votat. Uneori regret ca ziua nu are decat 24 de ore, ca saptamana nu are decat 7 zile si ca nu pot deveni ubicua, pentru a fi, in acelasi timp, in toate locurile in care imi propun sa fiu. Ca om de afaceri dau de lucru la 3000 de oameni, majoritea femei, le platesc salariile la timp, le ofer conditii civilizate de munca si ma asigur ca toate darile catre stat sunt achitate. Le ascult problemele, ma sfatuiesc cu ele, le nasesc copiii si incerc sa ajut cat de mult pot. Ca parlamentar activitatea mea e transparenta. Ca mama incerc sa fiu aproape de fiul meu, de Andrei, cea mai importanta fiinta din lume, pentru mine. Cand ma intorc acasa, la Focsani, la fiecare sfarsit de saptamana, lumea ma saluta, nu ma dispretuieste, nu ma ignora. De ce ar face-o? Sunt un om onest, care a ales sa se implice in viata societatii. Primesc semnale astazi ca un reporter, al carui nume imi scapa, publica pe blogul lui informatia ca nu mai trec pe acasa de frica oamenilor. Si ca, in plus, as avea si motive amoroase. Pe toti cei care gandesc la fel ii asigur ca nu mi-e frica decat de Dumnezeu si ca in sufletul meu dragostea este un sentiment  care a ramas nealterat de intamplarile vietii. Ceea ce va doresc tuturor!