You are currently browsing the monthly archive for iunie 2010.
Maine vom sustine unul dintre cele mai dificile examene din istoria partidului. De miercuri se va vedea cat de uniti suntem, cat de mare este increderea in liderii alesi, in ministrii pe care i-am numit, in viziunea pe care ne-am asumat-o. Incepand de miercuri se va vedea cat de multi am fost si cat de multi am ramas. Este un test al disciplinei interne, este o proba a moralitatii fiecaruia dintre noi, este un prag pe care numai cei mai puternici vor avea curajul sa il treaca. Pentru ca , indiferent de diferentele de nuanta pe care le impartasim, in materie de implementare a masurilor de austeritate, cu totii am cazut de acord ca aceasta este calea pe care trebuie sa o parcurgem pentru insanatosirea economiei si viitorul acestei natiuni. Da, e greu. Te duci in teritoriu si ii vezi pe oameni ingrijorati si amarati. Iti reproseaza ca una ai promis si alta faci. Ti se plang ca s-au saturat de atata greutate pe care trebuie sa o poarte ca pe o cruce in fiecare zi. Asa este. Si te simti neputincios si parca nimeni nu vrea sa inteleaga ca nu este doar vina ta, ci este si vina lui si a ei, a noastra, a tuturor, dar in special a celor care nu au stiut nici sa conduca bine, nici sa economiseasca cand se putea, nici sa gaseasca solutii atunci cand timpul inca avea rabdare cu noi. Intreaga Europa strange cureaua. E un prezent complicat, tarat de inconstienta trecutului, de consumul fara productie, de naivitatea ca o vom putea duce asa la nesfarsit. Criza asta a venit peste noi ca o ghilotina. Sa ne arate ca valorile au fost rasturnate, ca munca cinstita inseamna sa cresti incet si sa economisesti cate putin in fiecare zi, ca nu avem voie sa ne tratam bunastarea ca si cum ar fi fost castigata la loto, ca intregul continent imbatraneste si ca la noi generatia decreteilor a facut putini copii si in plus are parinti de care trebuie sa aiba grija. Maine se va vedea cati dintre noi vor avea curajul sa-si infrunte temerile si sa-si asume greselile ultimilor 20 de ani, chiar si cu riscul de a fi blamati, discutati, pusi la zidul infamiei. De aceea , de miercuri incolo vom vedea daca PDL este un partid mare si solidar sau nu. In ultimele doua saptamani am asistat la diferite luari de pozitie ale colegilor mei. Unii dintre ei au declarat public ca nu sunt de acord cu deciziile guvernului. Altii n-au spus nimic, iar cei mai multi si-au reiterat sprijinul. Miercuri se va vedea clar de fapt cum stam. Iar dupa aceea ne asteapta un test si mai greu: al istoriei.
Citesc in presa, in ultima saptamana, tot felul de titluri, care mai de care mai bombastice si mai departe de adevar. Sa va dau doar doua exemple: “Basescu, la intalnirea de la Snagov: Boc a fost sabotat de propriul Cabinet”, sau “Intalnirea de la Snagov. Basescu aminteste PD-L cine e seful”. Nu este vorba de cuvinte aici, nici de informatia in sine, ci de atitudinea pe care o insufla, de postura in care este pus PDL. De aceea vreau sa va impartasesc voua, cititorilor blogului meu, propriile impresii, adevarul meu, pana la urma, concluziile la care am ajuns meditand mult, poate nu atat la intalnirea in sine (obligatorie din punctul meu de vedere intr-un astfel de moment), cat mai ales la consecintele acesteia. Asadar, sensul reuniunii de la Snagov in cateva puncte:
- acest partid si nu altul a fost insarcinat cu misiunea dificila a guvernarii unei tari aflate intr-un moment de cumpana. Ca plateste costurile a zeci de ani de hotie si deriva, nici nu mai conteaza. Indiferent de pretul pe care il va plati PDL, PDL va trebui sa puna tara pe un fagas de crestere sanatoasa. Caci riscul esecului nu este acela de a scoate partidul in afara scenei politice, ci acela de a scoate tara de pe harta lumii civilizate si a progresului.
- pentru a ne reaminti noua, democrat liberalilor cine suntem, din partea carui partid am candidat
- pentru a ne reaminti ca oamenii care ne-au votat au facut-o nu numai pentru ca noi personal am stiut sa le castigam increderea (uninominal) ci si pentru ca un anumit partid si nu altul ne-a ales ca purtatori de mesaj
- pentru a reafirma clar si raspicat ca doctrinar suntem reprezentantii unui curent puternic de centru dreapta si trebuie sa actionam in acord cu principiile la care am aderat
- nu ne-a chemat nimeni la ordine. Presedintele Basescu nu este un strain catapultat de nicaieri sa ne dea ordine. Este unul dintre fondatori, este fostul lider al PDL, omul care a crescut partidul si pe care partidul l-a sustinut pentru obtinerea a doua mandate la conducerea tarii. Este de datoria lui sa avertizeze asupra eventualelor derapaje, inerente unui moment atat de greu.
In ceea ce priveste toata vorbaria goala din jurul masurilor propuse de cabinetul Boc vreau sa va asigur, macar pe voi, cei care intrati activ pe blogul meu, ca nu am niciun dubiu asupra faptului ca raul trebuie taiat de la radacina. Si, ca la orice operatie, pacientul sufera. Dar alta cale de vindecare nu exista. Se vorbeste mult despre sacrificiul pensionarilor, al bugetarilor, despre decaderea clasei de mijloc, despre cum vor fi afectate categoriile defavorizate. Sincer, nu cred ca pensionarii cu venituri mici vor avea mult de pierdut. Sunt oameni care au stiut sa-si gospodareasca veniturile, ba chiar sa faca mici economii. Cei care vor suferi cu adevarat sunt pensionarii cu venituri foarte mari, fostele cadre militare, fostii militieni, fostii directori ai institutiilor de stat care si-au umflat cu de la sine putere veniturile, inainte de a falimenta locurile de munca a mii de oameni, directorii de mine, de fabrici, pensionarii din parlament. Acestia vor pierde. Si se tem. Ei se lasa manipulati de opozitia de acum si ii manipuleaza si pe ceilalti, exact ca in 1990 cand aceeasi opozitie, pe vremuri la putere, scotea minerii in strada si-i incolona pe romanii amarati si speriati care urlau ca nu vor sa-si vanda tara. Cum va explicati voi, oameni buni, existenta miliardarilor de stanga, oameni care n-au muncit in viata lor decat la stat si acum isi fac vacanta in insule exotice? La indemnul lor trebuie sa iasa pensionarii in strada? Nu mi-e teama de ei, insa mi-e teama ca actiunile lor vor ingreuna aplicarea masurilor de relansare. Sa vorbesti acum despre remaniere mi se pare de asemenea foarte periculos. Cu siguranta exista ministrii care au performat si altii care nu au prins ritmul. Nimeni nu este de neinlocuit. Insa nu e momentul. Riscul instabilitatii este urias si atrage dupa sine efecte greu de cuantificat, de tipul scaderii ratingului de tara, fuga investitorilor, retragerea multinationalelor, sau scaderea comenzilor. Sa nu uitam ca peste 70% din comenzile externe vin din statele Uniunii Europene! Ce credibilitate vom mai avea? Daca nu vom taia acum pensiile si multimea de subventii pe care nu ni le mai putem permite, vom sufoca gaina cu oua de aur (acum si ea in suferinta), adica mediul privat. Si atunci problema scaderii pensiilor se va rezolva de la sine: nu le vom mai putea plati deloc.
Pot intelege foamea de senzational care domina spatiul public. Este alimentata de cei care isi vad puse in pericol afacerile oneroase, de cei pe care ii asteapta aflarea adevarului despre faptele lor, despre minciunile lor, despre hotia practicata de-a lungul a zeci de ani de complicitate cu altii ca ei. Si atunci, prin intermediul celor pe care inca ii pot plati, lovesc prin ricoseu pentru inca o portie zdravana de circ, de confuzie, de murdarie. Nu voi asista impasibila la incercarea lor de a lovi in mine si in partidul din care fac parte, prin atacul furibund lansat la persoana fiului meu. Pe care il cheama Andrei Razvan Placinta. Nu am fost si nu sunt de acord cu ceea ce a facut. Si-a primit portia de morala si de pedeapsa inca de acum doi ani, cand, pe fondul teribilismului adolescentin, a facut un gest necugetat, pe care l-a amplificat apoi, postand fotografia incriminata pe contul lui de facebook. Unde a ramas pana astazi.
Fotografia nu e noua, de ce a fost dezbatuta in piata publica abia acum? Andrei Placinta nu este beizadeaua pe care incearca sa o prezinte oameni care nu-l cunosc, Andrei Placinta nu conduce masini de lux, nu agata cocote celebre in cluburi si nu sparge mii de euro intr-o singura seara. Andrei Placinta e un tanar ca toti tinerii, care se razvrateste prosteste cateodata, iar de cele mai multe ori discuta cu prietenii lui cartile pe care le citeste, muzica pe care o asculta si problemele pe care le au. Sunt acuzata ca nu am stiut sa-mi cresc fiul. Numai cine nu a trecut prin experienta de parinte de adolescent poate emite cu asemenea usurinta o asemenea acuza! Da, am lucrat multi ani de dimineata pana seara, dar cati parinti din ziua de astazi nu o fac? Da, mi-am daruit mult timp partidului si misiunilor pe care echipa mea mi le-a incredintat, ca senator si ca ministru. Ar insemna ca oamenilor politici sa nu le fie permis sa fie parinti. Nu mi-am neglijat copilul. Am avut grija de el cum am stiut mai bine si relatia dintre noi este una foarte apropiata. Nu cred insa ca despre asta vor sa discutam cei care arunca cu noroi in fiul meu, ca sa ma murdareasca pe mine. De aceea pentru ei am un singur mesaj: nu veti reusi sa deturnati atentia de la gunoiul din propria ograda, pe care incercati sa-l aruncati in casele celorlalti. Numele meu este Sorina Placinta, sunt femeie si mama, sunt senator PDL de Vrancea si nu mi-e rusine nici de faptele mele, nici de fiul meu. Voua insa ar trebui sa va fie rusine!
Comentarii recente