Aproape 40% dintre copiii care au sustinut examenul de bacalaureat de anul acesta au picat. O cifra greu de digerat pentru o tara in care raportarile false la hectar sunt inca o practica, un fel pagubos de a ascunde gunoiul sub pres, ca sa nu vada mama soacra si musafirii cat este de murdar in casa. Un examen riguros ne demostreaza adevarul: s-a mintit ani de-a randul, s-a trisat, s-au cumparat note, s-a copiat pe rupte. Un sistem bolnav care a scos pe banda absolventi prost pregatiti, semidocti, avand certitudinea ca merge oricum daca ai bani, iar daca nu, te descurci. Anii au trecut si adolescentii de atunci sunt adultii de azi, contabilii care te fura, pentru ca merge, controlorii care inchid ochii, pentru ca merge, asistentele medicale care isi deschid larg buzunarele, pentru ca merge, avocatii slab pregatiti care te vand cu dreptatea in mana, pentru ca merge, profesorul care tranzactioneaza rezolvarile la matematica, pentru ca merge, sau muncitorul care  chiuleste sa bea o bere cu liderul de sindicat, pentru ca merge. Totul se leaga. In toti acesti ani am inchis ochii si ne-am furat singuri caciula. Ne miram ca isi fac bietii sinistrati case de chirpici exact acolo unde apa le-a mai luat odata agoniseala. Sa nu ne miram. Primarii lor le-au spus ca merge, iar ei, naivi si fara carte, i-au crezut. Si le-au mai dat o data votul. Eu cred ca, in loc de haine vechi si jucarii colectate din solidaritate, mai bine sa le trimitem rechizite si manuale pentru copiii lor. Vor avea nevoie la toamna. Spun mereu cui vrea sa ma asculte: singura noastra sansa este cartea. Educatia continua, pregatirea, dobandirea de experienta. Invatatura ofera nu numai informatie ci si disciplina, o rigoare a gandirii, onestitate – de ce nu, si mai ales intelepciune. Nu ma mira procentul mare de ratare la bac. Ma mira ca nu ne-am dat seama pana acum ca asa nu mai are cum sa mearga.