Ma uit la fotbal zilele acestea, ca milioane de alti oameni din intreaga
lume. Ma bucur de fotbal si de lectia extrardinara pe care ne-o da sportul, atunci cand isi etaleaza splendoarea in cadrul marilor competitii, regal de
performanta pentru orice privitor. N-am apucat sa vad toate meciurile, dar
aseara am stat lipita de televizor pentru a urmari confruntarea dintre
Olanda si Uruguay. M-am bucurat pentru fotbalistii portocalii, care au jucat
elegant, european, tehnic si care au dat dovada de perseverenta pana in
ultimul minut. M-am bucurat si de jocul echipei sud-americane, patimas,
sclipitor, al carui motor parea a fi sufletul si nu tehnica. Intalnire
emblematica intre doua continente unite prin dragostea pentru acest sport.
Pentru mine confruntarea a avut doi invingatori, pentru ca, indiferent de
rezultatul de pe tabela, frumusetea jocului si emotia incredibila pe care a
creat-o sunt mai presus de scorul final. De aceea ma intreb: oare oamenii trebuie sa joace incrancenati pentru victorie, sau jocul in sine este mai important decat victoria? In seara aceasta voi sta din nou in fata micului ecran (ma amuza expresia aceasta, invechita, ramasa parca din preistoria tehnologiei!). Din nou meci mare, a carui miza ma incapatanez sa cred ca este o noua lectie de frumusete. Germania versus Spania, doua dintre cele mai puternice echipe ale lumii, doua scoli de gandire diferite, temperamental opuse, dar cu aceeasi putere de a-si urma visul. Stiu ca aceast articol va fi comentat in fel si chip de catre malitiosii de serviciu. Fotbalul o preocupa pe Sorina Placinta acum cand e criza, cand traim vremuri tulburi, cand oamenii sunt loviti de furia apelor sau cand drama accidentului aviatic de la Tuzla e de maxima actualitate? Da, ma preocupa si fotbalul, pentru ca sunt un om normal, iar blogul acesta este oglinda mintii si a sufletului meu. Sa invatam de la sport ce inseamna performanta, disciplina si talentul, sa invatam respectul pentru adversar si pentru reguli, sa invatam ce inseamna  fair-play.

PS. Citesc intr-o fituica din Vrancea, un articol nesemnat, in care mi se
ofera perspectiva mutarii la Hotel Intercontinental, in cazul in care as fi
in situatia in care se afla acum mii de oameni loviti de furia apelor. Nu ma
pot abtine sa nu-i raspund condeierului anonim. Cunosc hoteluri mai bune
decat Intercontinental pe care mi le permit. Pentru mine scoala a fost cheia
succesului in afaceri. De aceea nu pot decat sa-l incurajez pe condeier sa
urmeze cursurile unei adevarate scoli de jurnalism si poate, daca va invata
sa scrie, va fi platit mai bine decat ii dau acum patronii sai, de la Academia de Gazetarie a Consiliului Judetean. Si-atunci isi va permite si el. Nu e o garantie, e doar un scenariu posibil.