“Moare ţiganul. In Rai se-ntâlneşte cu Ceauşescu.
- Măi ţigane, când a fost mai bine, in vremea mea, sau acum?
- In vremea ta, jupâne, că pă vremea aceea politicienii făcea politică, muncitorii lucrea, iar ţiganii fura. Acu’ insă… politicienii fură, muncitorii fac politică si toti vrea… să lucrez eu!”
Bancul acesta este emblematic. Spune multe despre noi, despre fuga de responsabilitate la romani. S-o luam sistematic. In primul rand raportarea la trecut. Inainte era mai bine. E prima minciuna. Inainte nu era mai bine, era mai rau, era tragic, altfel de ce s-ar fi murit pentru libertate? A doua minciuna – inainte valorile erau conforme. Politicienii faceau politica, muncitorii munceau si tiganii furau. Fals! Haideti sa facem un apel la memorie! Politicienii nu faceau politica. Politicienii executau ordinele venite de sus. Nu aveau propriile puncte de vedere, nu exista pluralism de opinii, nu se vorbea decat pe o singura voce. Nu toti muncitorii lucrau asa cum ar fi trebuit sa lucreze. Muncitorimea era inregimentata in clasa muncitoare. A carei misiune era, mai presus de munca, cultivarea spiritului egalitarist. Muncitorii aveau organizatii de partid, multi dintre ei primeau sarcini precise, fara legatura cu meseria, unii raportau fals, altii turnau, partidul avea grija de cei obedienti, le dadea case, le dadea slujbe, de parca partidul avea totul si risipea firimituri celor disciplinati, iar revoltatii erau scosi din sistem si aruncati in puscarii. Nici acum munca nu e prioritatea tuturor muncitorilor romani. Tiganii furau? Doar tiganii furau? Cei care furau atunci, fura si acum. Raportarea la prezent, in ceea ce pentru mine e bancul anului, mi se pare la fel de paguboasa ca nostalgia trecutului. Cu exceptia faptului ca toata lumea ar vrea sa munceasca celalalt, tiganul, cum ar veni, adica cel fara pile, cel amarat , cel fara carte, generalizarea mi se pare de rau augur. E o boala sociala cronica: nerespectarea unor principii de baza din punct de vedere etic. Este maladia careia trebuie sa-i gasim o cura cat mai eficace si cat mai rapida. Sa ne vindecam. Bancul anului nu starneste rasul, ci ne pune pe ganduri.


6 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
12/07/2010 la 15:23
aduceri aminte
gandindu-ma la … nici acum munca nu e prioritatea tuturor romanilor… am auzit ca unii dintre bugetari … in timpul serviciului isi fac cumparaturile, isi rezolva problemele personale si ca sa vezi cand ajung la munca se facura orele16.00 … normal sa faca gat cand e vorba de restructurari … pai cum si ei ce fac … munca e pentru fraieri
12/07/2010 la 16:02
danb
Da asa este. Producatorii de bancuri ar trebui trecuti la capitolul “pericol la adresa sigurantei nationale”.
Cum a demonstrat doamna senator foarte elocvent aici, nenorocitii astia mint de rup.
12/07/2010 la 18:49
sorina placinta
danb, buna ziua. iti apreciez opiniile in mod deosebit. de data asta insa, nu ai inteles. demonstratia avea un cu totul alt inteles. si nici macar nu era o demostratie, era o reflexie. iti multumesc pentru tot ceea ce imi impartasesti pe acest blog.
13/07/2010 la 00:48
danb
Scuze doamna senator dar mi s-a parut hazliu ca un senator sa comenteze bancuri. Noi in continuare probabil ca ar fi trebuit sa comentam comentarii despre bancuri.
Daca si in parlament e asa cum e, macar pe net mai uitam si noi de necazuri. Sper ca nu v-ati suparat prea tare.
13/07/2010 la 08:33
isclavone
WOW!!!
Daca n-ati fi precizat ca e vorba de Ceausescu, as fi crezut ca descrieti regimul Basescu. Ca toate se potrivesc de parca ar fi fost de acolo.
Cu politicienii care executa doar ceea ce li se spune de la Cotroceni. Care n-au nici o jena sa spuna azi intr-un fel si maine, daca primesc ordin, exact pe dos.
Cu obedienti de care partidul are grija sa-i recompenseze cu stipendii grase si posturi de conducere.
Cu un regim care considera ca un croitor trebuie impozitat la fel ca si un scriitor sau un compozitor si ca unui pensionar cu trei milioane trebuie sa i se taie 15% la fel ca unuia cu 100 de milioane. Asta se cheama egalitarism.
Un regim lipsit de respect fata de orice lege sau norma sociala care nu-i serveste interesele.
Cu opozanti si revoltati amenintati cu expulzarea in Bulgaria, anchetati, urmariti, ascultati, anchetati, bagati la puscarie.
Cu hoti, tigani sau romani care platesc comisionul obisnuit de 10% in schimbul protectiei partidului.
Cu ziaristi incomozi considerati, la fel ca si teroristii, o amenintare la siguranta nationala.
In ceea ce priveste inregimentarea muncitorilor in clasa muncitoare, sa stiti ca nu are legatura cu politica si nici cu partidul. Clasa sociala, a muncitorilor, a intelectualilor, a agricultorilor etc. este un concept care tine in special de sociologie si este folosit pentru a stabili structura sociala a unei comunitati.
Apartenenta la o clasa sociala este stabilita in baza unor criterii obiective care, de asemenea, nu au legatura cu politicul.
A se vedea Weber sau Marx.
13/07/2010 la 11:28
Bibliotecaru
@ isclavone
Regimul Băsescu este, prin definiţie, acelaşi lucru cu regimul Ceauşescu.
Dacă simţiţi nevoia să asociaţi o perioadă istorică de “regimul” liderului politic, este clar că acea perioadă istorică nu o percepeţi ca pe o democraţie, ci ca pe o dictatură.
Democraţia înseamnă istoria eliberată de “regim”, istoria în care nu mai ştii cine este preşedinte şi cine este premier, pentru că nu mai contează. Tot ceea ce contează este chiar starea de autodefinire. Dacă fiecare s-ar gândi la democraţie ca la puterea unei naţiuni, “regimurile” ar începe treptat să dispară ca forţă şi ar fi înlocuite cu libertatea, bunăstarea, liniştea, bucuria, satisfacţia, fericirea chiar… Gândind spre lideri ca unici responsabili şi făuritor de soluţie, noi înşine le încredinţăm visurile noastre, puterea noastră, veniturile noastre, speranţele noastre, viitorul nostru…
Părerea mea.