La ora cand scriu aceste randuri nu stiu daca Raed Arafat si-a dat sau nu demisia din functia de subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii. Si, sincer, nu imi doresc sa o faca. Il cunosc pe domnul Arafat, am lucrat impreuna la cateva proiecte in perioada mandatului meu dar si dupa aceea. Am fost impresionata de seriozitatea si de puterea lui de munca. Ii pretuiesc implicarea si forta de a duce la bun sfarsit proiectele in care crede. Ii respect decizia de a ramane technocrat si, pe undeva, ii inteleg atasamentul fata de ceea ce a creat aprope de la zero, intr-o patrie care l-a adoptat si pentru care a muncit pe branci, transformand o idee intr-o institutie eficienta care ajuta la salvarea de vieti omenesti. Sotie de medic fiind, stiu cat de mult consum intelectual si emotional presupune munca unui specialist in aceast domeniu. Insa… Insa cred ca domnul Arafat trebuie sa se desprinda de copilul crescut cu atata grija si sa mearga mai departe. Nu cunosc culisele disputei cu presedintele Traian Basescu dar stiu ca amandoi sunt oameni cu viziune si cu tarie de caracter. In mare parte cred ca s-a ajuns aici si prin lipsa unui dialog direct. Probabil ca domnul Arafat si-a fundamentat pozitia pe unele informatii rostogolite in spatiul public, a caror acuratete e discutabila si care plimba dintr-un ecran in altul jumatati de adevaruri. O clarificare ar fi asadar necesara si imi doresc mult ca aceasta sa aduca colaborari viitoare, in cadrul acestui minister sau pe alte planuri.
5 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
10/01/2012 la 14:07
OMU
pRIMUL POST BUN ! Felicitari !
11/01/2012 la 13:14
Intelectualul subţire
@ Bibliotecaru
Aud că românii care au pierdut procesele în ţară, cele privitoare la reducerea salariilor bugetarilor, la îndemnul Opoziţiei (cu Dan Voiculescu vioara întâi), au cerut Curţii Europene să constate şi să condamne “flagranta încălcare a drepturilor omului” cărora le-au căzut victime bugetarii români.
Curtea de la Strasbourg a declarat perfect legală decizia executivului de la Bucureşti: ” (…) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenţiei, de a stabili politica economică şi socială a ţării”.
Nu comentez aici dacă reducerile salariale au fost necesare sau nu ci doar îmi exprim mirarea că asemenea ştire nu a fost difuzată de televiziunile de …ştiri. Mai ales de Antena 3.
Pe de altă parte mă deranjează şi lejeritatea Opoziţiei de a clasifica fiecare acţiune a Puterii drept ilegală, neconstituţională, criminală. Domnii din Opoziţie ar trebui să fie mai atenţi la valoare vorbelor. Când strigi “lupul!!” permanent şi el nu mai vine ci tot apare un căţelandru pricăjit, s-ar putea să nu te mai bage lumea în seamă atunci când chiar apare lupul.
D-stră ce părere aveţi ?
15/01/2012 la 15:04
Bibliotecaru2
@ Intelectualul subţire
Dacă aţi constatat că nu mai sunt bine primit aici, de ce nu-mi adresaţi întrebările pe blog?
Din punctul meu de vedere, este normală decizia acestor curţi de justiţie externe României. Ele nu pot judeca LEGEA României, ci doar dacă deciziile guvernamentale şi legile Româneşti sunt în concordanţă cu legile internaţionale, în acest caz cu carta drepturilor omului.
La legea cu micşorarea salariilor trebuia să reacţioneze CCR, pentru că eu cred că ne aflăm în cazul legii neconstituţionale (dar această instituţie a spus că nu este nici o problemă, veşnicul vot 4-5 ne identifică votul politic) sau Justiţia în cazul în care legea contravine principiilor generale ale justiţiei.
După părerea mea problemele de viciu legislativ au apărut în momentul în care legile au început să fie schimbată fără a exista o doctrină legislativă generală. Astfel modificarea legislativă “după interesul de moment”, provocând de asemenea şi o inconsistenţă a principiilor legislativă, au provocat o relaţie în lanţ.
Sesizaţi ceea ce scrie doamna senator mai sus? Sesizaţi că domnul preşedinte spune că cei cu studii superioare rezistă la… REFORMĂ?
Vă aduceţi aminte vechea lege, LEGE nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Vedeţi, şi acolo tronează important cuvântul “reformă”. Nu este îndeajuns să invoci reforma ca reforma să se întâmple. Acest act legislativ a fost adoptat prin Angajarea Răspunderii Guvernului în luna februarie 2006, moţiunea de cenzură iniţiată de PSD a intrat în istorie pe data de 21.02.2006. Ghiciţi cine era preşedinte? Ghiciţi poate că domnul Călin Popescu Tăriceanu era premierul impus de preşedintele Traian Băsescu sub şantajul dizolvării Parlamentului, ghiciţi poate că PD-ul era în acel Guvern…? Păi şi de ce reforma de atunci nu a fost făcută sub forma de acum, dacă aceasta este mai bună? De ce nu s-a făcut atunci Comisia prezidenţială? Există certitudinea că va fi mai bună reforma de astăzi când toţi spun că ar fi mai proastă?
Ştiţi care a fost punctul de vedere al PD-ului atunci? Dacă aţi uitat, să vi-l amintesc:
Domnul Cristian Rădulescu:
Stimat prezidiu,
Stimaţi colegi,
Stimaţi invitaţi,
Deputaţii şi senatorii Partidului Democrat vor vota cu toţii pentru susţinerea Guvernului şi împotriva moţiunii şi fac acest anunţ de la început pentru a linişti spiritele acelor persoane care din naivitate sau poate rea-voinţă îşi făceau iluzii cum că Partidul Democrat ar putea să voteze împotriva Guvernului din care face parte.
Sănătatea a devenit între timp unul dintre acele subiecte despre care îşi dau cu toţii cu părerea, ca şi agricultura, ca şi fotbalul, ca şi starea vremii, dar la care foarte puţini se pricep.
O să rezist tentaţiei de a pune pe masa de disecţie această moţiune, deşi era tentant pentru mine, deşi am pregătirea să o fac, ca şi medic cu competenţă în politici sanitare, ca şi coautor din partea Partidului Democrat al programului de guvernare pe domeniul despre care vorbim.
Importanţa moţiunii pe care o dezbatem astăzi, însă, excede importanţei unei simple moţiuni, fie ea şi de cenzură, fiindcă aici este vorba de context, şi ne referim la asumarea responsabilităţii guvernamentale, a treia oară în mai puţin de un an de zile, şi ne referim la tema despre care vorbim şi este una dintre temele principale care preocupă poporul român.
O să-mi pun întrebarea dacă era necesar ca Guvernul să-şi asume răspunderea pe această temă. Categoric, da, în opinia noastră. Este sănătatea unul dintre cele cinci domenii prioritare de acţiune guvernamentală pe care le-a declarat de la început.
Este unul dintre acele domenii de acţiune prioritară pentru anul care a început, şi mai mult de atât, este unul dintre cele trei domenii, cele mai importante, între grijile populaţiei, alături de combaterea corupţiei şi alături de sărăcie, de nivelul de trai.
Este, deci, un semn de responsabilitate ca Guvernul să se preocupe de principalele teme ale electoratului. A fost un act de voinţă politică asumarea răspunderii în vară pe legile justiţiei, este un act de voinţă politică asumarea, acum, a răspunderii sale pe sănătate şi, încă o dată spun, asumarea de trei ori a răspunderii sale, în mai puţin de un an de zile, arată un comportament politic ferm, arată hotărârea de a parcurge repede etapele către Europa şi de a rezolva cât mai repede problemele pe care le are populaţia.
Era necesară depunerea acestei moţiuni de cenzură, mă întreb?! La ce este bună ea? Categoric, era necesară depunerea moţiunii de cenzură, deşi sunt sigur că această moţiune nu va tece. Va fi una într-un şir lung de moţiuni care au căzut, fiindcă asta este soarta moţiunilor să cadă. Deşi s-au mai depus două moţiuni pe această temă.
Are ea şanse să fie votată? Nicidecum. Cuprinde ea nişte sugestii, poate nişte idei bune pe care actuala opoziţie le face puterii? Nu cred într-un asemenea model de convieţuire fericită între Opoziţie şi Putere! Izvorăşte această moţiune dintr-o grijă reală faţă de problemele populaţiei? Poate. Dar cred că, mai presus de toate, această moţiune încearcă să acopere alte griji, mult mai importante care, în acest moment, preocupă partidele aflate în Opoziţie şi, mai ales, partidul care până mai an era la guvernare. Griji atât de mari încât umplu primele pagini ale ziarelor de câteva luni de zile şi vor face ca rezultatul acestei moţiuni de cenzură care va fi, fără îndoială, respinsă, să ocupe doar o notiţă într-un colţ de pagină.
La ce este deci bună această moţiune? În opinia mea este bună într-o direcţie, deoarece arată că în România există democraţie. Numai într-o democraţie este posibil ca un partid care a gestionat catastrofal patru ani de zile sistemul de sănătate din România, să vină şi să tragă la răspundere actualul Guvern pentru ceea ce încearcă să facă.
Oare nu în timpul guvernării P.S.D. s-au furat zeci de mii de miliarde din banii sistemului de sănătate? Oare nu în timpul guvernării P.S.D. devenise o exprimare comună pentru toţi specialiştii în management sanitar să spună că traversăm cea mai gravă criză pe care sistemul sanitar a traversat-o de la războiul mondial încoace, de la al doilea război mondial încoace, în ultimii şaizeci de ani?
Astea sunt lucruri care s-au petrecut în timpul guvernării P.S.D. Devenise o obişnuinţă, un loc comun pentru pensionari în timpul guvernării 2000-2004, să facă coadă la farmacii dimineaţa, la primele, ore pentru a prinde medicamente, la fel cum era obişnuinţă să facă coadă la alimentara în timpul guvernării Ceauşescu, în timpul puterii comuniste. Şi acum, P.S.D., în timpul căruia s-au petrecu aceste lucruri, este aici, în Parlament, şi Guvernul este obligat să stea aliniat în faţa lui şi să dea socoteală tocmai pe sănătate.
Doamnelor şi domnilor, asta arată că în România există o veritabilă democraţie şi asta este singura veste bună pe care o vom putea da poporului român în legătură cu moţiunea de cenzură de astăzi.
Ca să închei, o să mă refer şi la efectul pe care această moţiune poate să-l aibă asupra Guvernului şi cred că se potriveşte acestei situaţii o exprimare care-şi are originile în medicină: “Ce nu te omoară, te întăreşte.”
Succes Guvernului! (Aplauze)
Dacă actuala lege e proastă şi este astăzi nevoie de o reformă a reformei, de ce PD nu au blocat legea atunci, în acel moment? Atunci lua PSD la mişto pentru că a iniţiat moţiunea de cenzură… Nu vi se pare straniu că acum PDL-ul blamează tot PSD-ul că blochează reforma, deşi PSD-ul se împotrivise la legea în vigoare astăzi spunând că este proastă? La PNL este normal să se împotrivească schimbării unei legi făcute de domnia lor, PDL-ul însă luptă astăzi exact împotriva unei legi pe care atunci au apărat-o.
Lumea îl atacă pe Arafat pentru că nu vrea schimbarea, deşi, dacă nu o vroia, refuza pur şi simplu să lucreze pentru guvern şi stătea la Fundaţia pentru SMURD şi-şi vedea de treabă. Nu este posibil ca tocmai cei cu studii superioare se se opună reformei pentru că înţeleg că, dincolo de textul legii, această “reformă” generală a statului român va distruge mai mult decât va clădi ceva pentru că ascunde numai şi numai interese pentru unii şi alţii.
La fel şi cu salariile.
AICI găsiţi cam totul despre ce face Curtea Europeană a Drepturilor Omului, asta dacă aveţi nevoie de o explicaţie completă. Părerea mea este că CCR ar fi trebuit să sublinieze folosirea fără temei a unui articol din Constituţie pe motiv că este CRIZĂ, respectiv art. 53. Iată că CCR nu a făcut-o şi, în consecinţă, Guvernul va putea încălca orice drept al omului pe seama invocării crizei şi a art. 53 din Constituţie.
12/01/2012 la 17:05
Intelectualul subtire
Cred că Opoziţia ar trebui s-o lase mai moale cu jelitul în avans, cu filmele indiene lacrimogene de la Antene si Realitatea, cu poziţionarea faţă de Lege doar în funcţie de nume, cu susţinerea cioclilor media. E o lege mult prea importantă ca s-o înecăm în showuri demagogice.
O fi Băsescu un sergent major nedus la biserică dar proiectul de Lege înţeleg că este făcut de nişte specialişti, nu de el. Simplul fapt că şi-l asumă nu înseamnă că trebuie aruncat la gunoi. Că sistemul de sănătate nu merge este o constatare a fiecăruia dintre noi. Sa aduca şi USLul specialiştii şi să facă brain storminguri până-i ia durerea de cap.
Din păcate la noi dezbaterea serioasă este bruiată de isterii naţionale, de ratinguri şi demagogii ieftine.
Spune un lider al Opozitiei ” Acei privati se vor bate pe banii administrati de stat si asupra carora decide statul, nu contribuabilul. Asta nu este viziune de dreapta, e pur si simplu capusarea statului” . Păi statul nu înseamnă prin extensie contribuabilul? Cum zicea un şef de-al meu, Statul sunt eu. Asta în teorie pentru că în practică … nu ţin minte să mă fi întrebat pe mine Statul, în toţi anii în care a făcut legea în sănătate, cum să cheltuie banii.
Că îi administrează controlând privaţii, prin mijloace proprii sau mixt, pe mine mai puţin mă interesează, vreau să văd rezultate. Iar scurgerea fondurilor care se întâmplă acum tot o căpuşare este. Pentru că sunt două feluri de paraziţi, ca să zic aşa, interni şi externi. Ca să o iau pe biologie…acum avem o tenie în Organism şi nouă ne e frică de căpuşă.
Cum spuneam şi înainte, ar trebui să se aplece cu calm specialiştii asupra chestiunii, să vedem ce sistem ni s-ar potrivi mai bine şi mai încet cu istericalele.
La urma urmei guvernul USLului va ajunge să implementeze sistemul şi cum în alianţă nu sunt corupţi, nu va fi nicio hemoragie de fonduri.Totuşi, presupunând prin absurd că ar avea unu, doi,hai maxim, zic maxim trei corupţi, nu le rămâne atunci decât să aprofundeze bine Legea şi să nu lase portiţe pentru eventualele fraude.
13/01/2012 la 13:46
Intelectualul subţire
Şi uite aşa apare isteria naţională…
Câteva observaţii:
1. La apariţia SMURD, o iniţiativă privată la acea vreme, serviciul de ambulanţă public, deci al statului român, s-a opus cu înverşunare. Dacă această iniţiativă era politizată şi dacă ar fi primit o mână de “ajutor” de la televiziuni “prietene” , d-ul Arafat ar fi ajuns duşmanul nr.1 al ţării, acuzat (cum s-a întâmplat probabil la Cluj) că vrea să distrugă Serviciul de Urgenţă. Încăpăţânat, dul Arafat a mers înainte şi, contrar opiniei specialiştilor de la Urgenţe, a rezultat un lucru bine făcut ce completează serviciile medicale actuale. Acum, dul Arafat îmi pare că adoptă aceeaşi poziţie rigidă de care s-a lovit d-lui la începutul carierei.
2.Înţeleg să serviciul de urgenţă NU se privatizează, doar că operatorii privaţi pot intra în sistem în anumite segmente foarte bine stabilite de Ministerul Sănătăţii şi în condiţii ce se vor stabili printr-o legislaţie secundară. Înţeleg că textul legii nici măcar nu pomeneşte de privatizare. Înţeleg că tot ce există în acest moment finanţat de stat rămâne cu finanţare de la stat: ambulanţe, SMURD-ul, elicopetere, UPU, CPU . Asta se păstrează. Atunci de unde atâtea istericale că SMURDul dispare?! Pare că ne comportăm ca-n povestea drobului de sare.
3.Luările de poziţie, opiniile pro şi contra la adresa SMURD sunt luate mai mult pe baze subiective decât obiective, fiecare raportându-se la experienţa personală în relaţia cu acest serviciu. Nu mai departe, am citit într-un singur ziar două articole de fond ce susţin două poziţii absolut divergente, ambele plecând de la preluarea unui părinte bolnav de către SMURD: una plăcută, cealaltă nu. Primul ridică în slăvi serviciul, cel de-al doilea e foarte reticent în ce priveşte performanţa lui.
4. Cum era de aşteptat, televiziunile de “ştiri” au făcut un întreg circ mediatic mergând mai mult pe latura sentimentală a problemei şi mai puţin pe cea raţională. Asta pentru rating. Şi, bineînţeles, au politizat problema. Nu neg implicarea afectivă a multora dintre cei care au ieşit în stradă să-l susţină pe Arafat dar sunt aproape convins că mulţi nici măcar n-au citit legea ci doar au fost “informaţi” de televiziuni că serviciul lor iubit este masacrat de Băsescu. Deci, moarte criminalului! Jos cu Legea Sănătăţii!
Mai există poate o raţiune pentru înverşunarea cu care aceste televiziuni apără (de cine?!) SMURDul. Înţeleg că dintre membrii Consiliului Director al Fundaţiei SMURD fac parte Mihaela Rădulescu şi Radu Tudor, de la Antenele lui Voiculescu plus Emil Hurezeanu, de la Realitatea TV.
5. Şi nu în ultimul rând, filmul românesc de mare succes, “ Moartea domnului Lăzărescu “, a surprins “performanţa” sistemului de sănătate din anii de dinainte de 2005. Primul an al guvernării PNL şi finalul guvernării PSD. În toată acea perioadă au fost şefi puşi politic de către aceste partide. De ce sistemul de sănătate nu plesnea de “sănătate” în acea perioadă? Două posibilităţi: unu, cei mai mulţi manageri de atunci , ca şi cei de acum erau incapabili sau şpăgari,doi, principiile după care funcţionează sistemul de sănătate permit risipirea unor enorme sume de bani şi favorizează ineficienţa. Eu cred că amândouă sunt valabile. Cum calitatea oamenilor într-un sistem care aproape că încurajează corupţia mi se pare aproape imposibil de schimbat, indiferent ce partid ar fi la putere, mai degrabă cred că legea după care funcţionează sistemul ar trebui schimbată pentru a limita cât mai mult risipa, ineficienţa şi mita.