In buna masura ceea ce se intampla zilele acestea in Romania este o consecinta a lipsei de comunicare. Dialogul putere – opozitie in Parlament este blocat, pozitiile sunt ireconciliabile, comunicarea in ceea ce se numeste Consiliul Economic si Social este inghetata de multa vreme si, in ciuda faptului ca ne aflam in al treisprezecelea ceas, nimic nu pare sa urneasca lucrurile pe calea cea buna. Nu voi vorbi acum despre vinovatii ci despre disponibilitati. Si ma voi uita cu atentie mai ales in curtea liderilor sindicali pentru care am ”simpatii” istorice. Esecul negocierilor initiate de guvern si la care domnii sindicalisti au raspuns cu emfaza ca nu sunt dispusi sa participe, netinand cont de faptul ca e criza in toata Europa si ca nu se stie ce urmeaza sa se intample, mi-a redeschis rani mai vechi. Va marturisesc sincer: cea mai ingrozitoare experienta antreprenoriala prin care am trecut vreodata a fost negocierea cu liderii sindicali. Vorbesc despre o poveste veche, incheiata demult – Slava Domnului! – prin care nu vreau sa mai trec vreodata. Am avut atunci revelatia faptului ca exista oameni pe acest pamant care, desi au misiunea de a ii apara pe cei pe care ii reprezinta, actioneaza impotriva intereselor acestora din dorinta de a simti ca ei sunt o forta, mai pe scurt din dorinta de putere. Am trecut in perioada aceea prin cele mai varii situatii, de la rugaminti la insulte, la amenintari si la cedari. Era o vreme cand privatizarea inca era vazuta ca o hotie, patronul ca un dusman de clasa, iar sindicalistul ca un haiduc salvator. Daca nu aveai nervii tari, te faceau praf! Asta nu era nimic. Dar iti faceau praf si capitalul si munca depusa si perspectivele oamenilor. Pana la urma, cu ajutorul lor, al angajatilor, am reusit sa merg mai departe si uite ca, desi e greu, inca mai mananca o paine buna de la fabrica. Ceea ce s-a schimbat acum este doar strategia de lupta, au inlocuit tipetele cu absenta. Poate sa-mi spuna cineva cum e posibil, cand in jurul nostru se prabusesc economii care pareau ca merg mai bine ca a noastra, ca tu, lider de cartel sindical, sa intorci spatele unui dialog de care depinde gasirea unor solutii pentru soarta oamenilor? Nu exista niciun motiv suficient de puternic care sa sustina atitudinea lor iresponsabila, in opinia mea. Uitandu-ma in jur si analizand serios ce se intampla, manifestatiile acestea, in rostul carora eu nu cred insa nu pot sa nu le inteleg omeneste motivatiile, sunt dovada clara a faptului ca sindicalismul romanesc este cu un picior in groapa. Din pacate insa nici economia n-o duce prea bine, asa incat, ca om practic ce-am fost intotdeauna, cred ca bine ar fi sa ne intoarcem la treaba si la masa negocierilor si sa le cerem liderilor (politici, sindicali si patronali) sa gaseasca de urgenta solutii. Dar asta n-o putem face nici din strada, nici refuzand dialogul, ci numai acceptand ideea ca nu ne permitem sa nu colaboram.
Comentarii recente
 | Alexandru de pe Vale… on Precizare |
 | Intelectualul subtir… on 10 minute |
 | martin on 10 minute |
| Intelectualul subtir… on Cateva ganduri |
| Intelectualul subtir… on Cateva ganduri |
5 comentarii
Feed-ul pentru comentariile acestui articol
20/01/2012 la 15:52
Intelectualul subţire
Ei da, comunicarea e problema, aşa e…dar eu aş merge pe alte nuanţe. Comunicarea dintre guvern şi liderii de sindicat pot înţelege că este o problemă, cunoaştem toţi materialul, sunt obişnuiţi, mulţi dintre ei, să intimideze, să şantajeze, să-şi vadă de interesul imediat. Dar asta şi oamenii lor o simt, de aceea nici nu au fost urmaţi cu entuziasm. De aceea protestele nici nu au început de la ei. Comunicarea de care vorbiţi este doar o faţetă al ansamblului. Haideţi să vorbim de comunicarea dintre Guvern şi cetăţean sau dintre PDL şi cetăţean.
Ştim jocul mediatic pe care-l fac unele televiziuni şi ziare ce au o adversitate născută ori din interese politice ori din rating cu orice chip. . Pe vremea când mă mai uitam pe la „tocşouri” observam că pe la televiziunile „prietene” erau mai mereu vreo 4-5 „analişti”, mereu aceeaşi, pentru orice problemă, care se războiau cu vreun pedelist stingher. Înţeleg războiul acesta mediatic. Ce n-am înţeles a fost cum de mai mereu, acel pedelist stingher, era vreun domn greoi în reacţii, fără charismă, nepregătit, ce părea mai mereu un boxer înghesuit în colţ ce primeşte upercuturi din toate părţile fără să riposteze. Pur şi simplu imaginea lui nu trecea sticla. Ce să comunice nenea acela?! Ce să explice când nici el nu ştia mai nimic despre subiect, lălăia şi el o placă scrisă de biroul de presă al partidului.
Păi pe mine n-ar fi putut să mă convingă nici că sunt de rasă caucaziană, alb, mascul şi român. Dacă m-ar fi anunţat lucrul acesta aş fi pus mâna imediat pe paşaport şi m-aş fi pipăit neîncrezător. Mi se părea atât de umilitor cum îl jucau ăia în foi de viţă încât închideam teveul să nu mai văd masacru. Nici măcar n-am reţinut numele lor, atât de insipizi erau. Domnule, comunicarea o ai sau n-o ai în sânge, eu nu ştiu cum au convins ăştia electoratul să-i voteze.
Ce vreau să spun…vreau să spun că PDLul a făcut o mare greşeală. Cu o criză ce a făcut necesară luarea atâtor măsuri dure, partidul nu a dat nicio importanţă comunicării. Nu e posibil să trimiţi cu atâta nonşalanţă la televizor indivizi care te fac să spargi televizorul şi care, pe lângă faptul că mai mereu erau pe lângă temă, mai erau şi îngâmfaţi, infatuaţi şi nepregătiţi. Nu trebuia boicotată Antena 3, acolo trebuia trimis în continuare om cu temele făcute. Chiar dacă lupta era inegală trebuia insistat cu un politician apt să comunice sau cu un specialist.
Nu poţi reforma România pe principiul „las că ştiu eu că aşa trebuie” fără o anume empatie cu cetăţenii. Aceştia sunt încă tributari unor reflexe de stânga, au o moştenire socialistă, visează încă statul social care să aibă grijă de toate. Nu mă îndoiesc că dul Boc e un om integru şi bine intenţionat dar de multe ori Guvernul părea cuprins de autism. Parcă se face reformă de dragul de a mai bifa ceva, de dragul Reformei. Păcat de avânt, păcat de intenţie. Păcat că din nebăgare de seamă, un necesar dialog se transformă în monolog.
Ultimele exemple în a-mi susţine afirmaţiile sunt categorisirea manifestanţilor în „viermi” şi „ciumpalaci”, asta la capitolul „Aşa nu”, şi declaraţiile purtătorului de cuvânt Sever Voinescu la capitolul „Aşa da”.
20/01/2012 la 16:51
Un cetatean
@ Sorina Placinta
Intelectualul le zice bine. Comunica bine, adica. De ce nu-l faceti purtator de cuvant la PDL?
Tipul asta m-ar convinge ca sunt si negresa si elvetian. Nici prin cap nu mi-ar trece sa ma mai uit in buletin sau sa ma pipai.
21/01/2012 la 11:34
rahan
lua-m-ai pula în gură
21/01/2012 la 11:43
DE BINE....
Vorbesti de comunicare?Se pare ca nu prea te pricepi deloc la comunicare.Nu ai fost in stare sa iti educi fiul si vrei sa comunici cu o masa de oameni? Mai bine ai incerca sa comunici cu fiul tau sa il inveti bunele meniere si abia dupa aceea sa vi sa iti dai cu parerea despre comunicare! Apropos, nu imi place politica dar nici oamenii ipocriti. Mai era o politiciaca pe la tv care votase nepoata ei in parlament si acum apare pe la tv . si nu stiu cum are de are acest tupeu fantastic….voi cand va vedeti acolo sus nu va mai ajunge nimeni la nas si uitati de unde a-ti plecat! RUSINE SA VA FIE!
21/01/2012 la 19:48
gigi
lipsa de comunicare sau lipsa de educatie