Am asistat astazi la un spectacol trist oferit de opozitie camerelor de luat vederi, la un simulacru de luare de pozitie si oferta de solutii, la un circ mediatic jignitor la adresa noastra si a partenerilor  nostri de guvernare. Ceea ce putea fi sansa unui dialog constructiv in beneficiul tuturor, dar mai ales a acelora pe care unii pretind ca ii reprezinta, a nemultumitilor din strada, a sfarsit ca o ratare a acestei oportunitati, intr-un moment dramatic pentru noi toti. Cand spun dramatic nu exagerez cu nimic. Reuters a anuntat astazi ca pretul petrolului a depasit pragul de 110 dolari pe baril, dupa ce ministrii de externe din UE au convenit sa interzica importurile de petrol iranian de la inceputul lunii iulie.  Era o decizie necesara care insa pentru economiile europene este o lovitura greu de cuantificat. In conditiile astea, grecii, care aveau un parteneriat special cu exportatorii iranieni, au fost adusi aproape in pragul colapsului, de parca criza datoriilor suverane nu le-ar fi fost de ajuns. Pe de alta parte, agentia de rating Moody’s ne avertizeaza ca protestele impotriva austeritatii incepute pe 12 ianuarie au un impact negativ asupra calificativului suveran al Romaniei, intrucat fac mai dificila misiunea Guvernului de a continua reformele structurale si fiscale. In tara protestele continua. Iar PSD-ul externalizeaza la Bruxelles problemele Romaniei, cu riscurile stiute. Am spus-o de la bun inceput: n-am nimic cu oamenii care ies in strada, atat timp cat nu provoaca violente. Dar cred ca nemultumirile lor reale sunt alimentate de iluzia ca schimband puterea vor avea mai multi bani in buzunar. Fals! Doar munca si stimularea economiei pot sa conduca la premizele cresterii nivelului de trai. Sa vorbim cu onestitate despre anticipate. Las la o parte dificultatile constitutionale. Sa zicem ca maine Emil Boc, Traian Basescu si toti parlamentarii isi dau demisia. Pentru organizarea de alegeri anticipate trebuie mandatat cineva. Cine? Crin, Ponta si domnul Voiculescu. Mai trec doua saptamani. Cei trei muschetari stabilesc o data a alegerilor parlamentare si prezidentiale. Incepe campania electorala. Minimum doua-trei saptamani. Vine votul. Se repozitioneaza clasa politica. Aceeasi clasa politica, pentru ca nu poti intr-o luna sa o schimbi. Toata lumea cu toata lumea. Inca o saptamana, doua. Reincepe procedura de stabilire a guvernului, inca doua saptamani. Pe urma reasezarea pozitiilor in administratia publica locala si centrala inca minim doua saptamani. Cine guverneaza in tot acest timp? Sa luam in calcul si cealalta varianta: parlamentarii opozitiei isi dau demisia. Colegiile lor se vacanteaza si se organizeaza alegeri partiale. Din nou campanie, costuri, instabilitate. Pentru ce? Pentru doar cateva luni pana la alegeri? Sa includem aici si vacanta parlamentara de vara. Realist vorbind, acestea nu sunt solutii. Chiar in timp ce scriu aflu ca deputatul PNL Ludovic Orban a oferit conducerii partidului din care face parte demisia in alb din functia de parlamentar. Daca initiativa se va finaliza, se va finaliza tot pe banii nostri. Vom cheltui pentru organizarea de alegeri in colegiul sau electoral. Bun asa! O adevarata decizie in sprijinul celor care l-au violentat in strada! Ascultam astazi cu mahnire si uneori cu revolta interioara discursurile unora dintre reprezentantii opozitiei. Elanul lor lipsit de masura si de patriotism pana la urma mi-a evocat o replica din Morometii. Va aduceti aminte de scena dezbaterilor politice din poiana lui Iocan? Pentru cei entuziasti fara logica si inflamati prin autocombustie, Cocosila, prietenul destept al lui Moromete, avea o singura replica: dati-i apa! Inchei indemnandu-va ca, din cand in cand, sa-i opriti si sa le dati apa politicienilor vocali, care se trezesc tarziu. In acelasi timp fac un apel  si la seriozitatea dumneavoastra pentru a ne reintoarce acolo unde putem construi ceva: la lucru! Cat despre demiterea colegului meu Teodor Baconschi am o singura remarca: guvernul a pierdut un om de valoare, crestin-democratia a castigat unul.