You are currently browsing Sorina Placinta's articles.

Ieri seara am fost invitata de Radu Moraru la talk-show-ul sau. Am discutat despre Romania reala, despre statul obez caruia i se impune o severa cura de detoxifiere a celor platiti sa stea degeaba, despre mediul privat, despre scurta dar intensa mea experienta de ministru si despre actualitatea politica. Cine a urmarit emisiunea si-a dat seama (sper ca am reusit sa transmit mesaje clare, in ciuda timpului limitat) ca sunt teme asupra carora eu ma aplec cu multa responsabilitate. Ma preocupa in cel mai inalt grad, nu numai ca om politic ci si ca mama, viitorul acestei natiuni, osandite sa traverseze o atat de lunga perioada de refacere a coloanei sale vertebrale, schingiuita de peste 40 de ani de stalinism si comunism. Si cum imi place sa sistematizez (deh, defect de formatie inginereasca), sa o luam pe rand:

-         Statul obez – la ora actuala, mii de bugetari sunt inregimentati intr-un sistem ineficient si pagubos. In mediul privat, daca cineva greseste, toti au de suferit. La stat nimeni nu plateste pentru erorile facute, pentru statul degeaba, pentru lentoarea proceselor. Nimeni nu e tras la raspundere.

-         I-am luat-o inainte lui Dinu Patriciu – Radu Moraru imi spune ca, in ciuda faptului ca nu-i place Dinu Patriciu, omul de afaceri a venit cu o idee novatoare in ceea ce priveste cresterea veniturilor la buget: vanzarea in sistem lease-back a clădirilor statului. Imi pare rau, Radu Moraru, dar ideea nu e in premiera. Am spus-o eu sub alta forma, in emisiunea din 8 martie la Realitatea TV Focsani. Gasiti link-ul aici.

-          Reviziuirea Constitutiei – nu inteleg ce mai e de negociat. Poporul roman a vorbit: parlament unicameral cu pana la 300 de parlamentari.

-         Guvernul Romaniei -  am incredere in premierul Boc, locomotiva unui cabinet care guverneaza in vremuri de criza. Si-a asumat masuri nepopulare pentru ca viitorul sa nu fie grevat de greselile prezentului. Tragem destul de pe urma trecutului!

-         Experienta de ministru – am preluat un minister ai carui angajati erau debusolati si gri. Am lasat in urma o echipa eficienta, care stie sa-si indeplineasca misiunea. Mi-am facut treaba? Eu zic ca da.

-         Forumul economic privind relansarea industriei de bunuri de larg consum – din pacate timpul nu mi-a fost aliat in emisiune. De aceea detaliez acum: joi, la World Trade Center din Bucuresti, va avea loc un forum de dezbatere a problemelor acestui sector extrem de important. Am invitat parlamentari si ministri, experti si reprezentanti ai mediului diplomatic, personalitati din bransa de la Bruxelles, din Franta si Germania. Speram sa avem o dezbatere onesta si aplicata de la care sa plecam si cu raspunsuri, nu numai cu probleme. Voi reveni asupra acestui subiect imediat dupa Forum.

In concluzie, prezentul ne obliga nu numai sa luam atitudine ci si sa punem osul la treaba. S-a dovedit ca a cere mereu nu e o solutie. Trebuie sa iesim in fata cu idei, cu actiune, chiar si cu sacrificii pentru ca rotitele economiei sa functioneze eficient. Eu una, m-am saturat sa astept sa mi se spuna ce am de facut. Fiecare dintre noi stie ce are de facut. Ne trebuie curaj si o altfel de mentalitate. Sa luam exemplul celor care reusesc sa faca ceva, sa nu-i mai barfim, sa nu le dorim esecul, sa ne bucuram de succesul lor si sa ne incurajam unii pe ceilalti. Hai sa facem o incercare: astept sa vad ce idei aveti si, daca nu le puteti pune in practica, sa vedem de ce. Pe urma discutam. Pe curand!

Citesc in Academia Catavencu de ieri un articol care sugereaza ca l-as sustine pe Mircea Geoana, ca un contraserviciu la faptul ca si el ar fi ignorat asa-zisa situatie de incompatibilitate in care m-as fi aflat. Ba mai mult, ca as fi initiat si un grup de sustinere pentru mentinerea acestuia in functia de presedinte al Senatului. Nu dau linkul articolului aici, pe blog, pentru ca nu merita. Credeam ca aspectele privind incompatibilitatea mea sunt de competenta institutiilor statului. Pentru ca tot veni vorba, fac a mia oara precizarea necesara. Nu am nimic de ascuns. Nu m-am aflat in nicio incompatibilitate si abia astept decizia finala care sa ateste adevarul afirmatiilor mele. Cat despre Mircea Geoana, iata care este parerea mea: omul se tine de scaun. Mai clar nu am cum sa o spun. Mircea Geoana a ajuns in aceasta pozitie inalta in urma sustinerii unei coalitii care nu mai exista. A fost o ascensiune de conjunctura, pentru ca votul popular a obligat clasa politica sa faca o intelegere contra naturii. Insa acum realitatea arata diferit si mentinerea lui in pozitia de presedinte al Senatului nu face decat sa blocheze activitatea Biroului Permanent si implicit a camerei. Celor care aduc ca argument decizii mai vechi ale Curtii Constitutionale le spun un singur lucru: plenul este suveran si trebuie lasat sa ia o decizie. Artificiile prin care s-a reusit neintroducerea pe ordinea de zi a solicitarii vizand revocarea din functie a lui Mircea Geoana nu fac decat sa amane o hotarare inevitabila. De altfel suntem decisi sa revenim cu solicitarea privind revocarea, pana cand aceasta va intra pe ordinea de zi. Numai ca, intre timp, lucruri importante raman in asteptare. Ieri 40 de proiecte legislative nu au mai apucat sa fie discutate. Si daca Mircea Geoana se cramponeaza de scaun, lucrurile nu se vor schimba nici saptamana viitoare. Seamana pozitia mea reala cu cea insinuata de Academia Catavencu?

Am fost cateva zile plecata din tara. Am participat la Madrid la o conferinta a Uniunii Europene pe tema combaterii traficului de fiinte umane, o problema care preocupa in cel mai inalt grad autoritatile din toate cele 27 de state comunitare. Intalnirea care a avut loc vineri, pe 5 martie, este cea de-a treia discutie pan-europeana pe aceasta tema si cum in precedentele intalniri s-a pus la punct un plan de actiune, de aceasta data s-a urmarit consolidarea dimensiunii externe a traficului de fiinte umane.  Eu mi-am ales ca tema de dezbatere protectia minorilor neinsotiti in spatiul Uniunii Europene, un subiect delicat pentru toate autoritatile implicate. Va invit la o lectura a speech-ului meu, dupa care putem sta de vorba.

Discurs Madrid