You are currently browsing the category archive for the 'Oameni si intamplari' category.
“Moare ţiganul. In Rai se-ntâlneşte cu Ceauşescu.
- Măi ţigane, când a fost mai bine, in vremea mea, sau acum?
- In vremea ta, jupâne, că pă vremea aceea politicienii făcea politică, muncitorii lucrea, iar ţiganii fura. Acu’ insă… politicienii fură, muncitorii fac politică si toti vrea… să lucrez eu!” Read the rest of this entry »
Aproape 40% dintre copiii care au sustinut examenul de bacalaureat de anul acesta au picat. O cifra greu de digerat pentru o tara in care raportarile false la hectar sunt inca o practica, un fel pagubos de a ascunde gunoiul sub pres, ca sa nu vada mama soacra si musafirii cat este de murdar in casa. Un examen riguros ne demostreaza adevarul: s-a mintit ani de-a randul, s-a trisat, s-au cumparat note, s-a copiat pe rupte. Un sistem bolnav care a scos pe banda absolventi prost pregatiti, semidocti, avand certitudinea ca merge oricum daca ai bani, iar daca nu, te descurci. Read the rest of this entry »
Peste Moldova ploua amarnic de cateva zile Din pacate meteorologii spun ca va continua sa ploua. Ma gandesc la bietii oameni ramasi fara case, fara animale, fara agoniseala lor, ma gandesc la cei batrani, ma gandesc si la cei tineri care trebuie sa se lupte pentru supravietuirea intregii familii. Ma gandesc la ce as face eu in aceasta situatie… Ma gandesc la primarii lor, unii dintre ei alesi pentru cel de-al 3-lea mandat, primari care n-au reusit nici sa le rezolve problemele, nici sa ii stramute din zonele inundabile, nici sa acceseze fonduri pentru a consolida diguri si albii in comunitatile pe care le pastoresc. Dar nu e timp pentru reprosuri acum. Vom avea destula vreme sa vedem de ce nu-si asigura amaratii de oameni casele de chirpici, ce inseamna cultura asigurarilor pentru omul de la tara, dar si ce fac pentru moldoveni autoritatile locale. Acum e doar momentul solidaritatii. Am trimis la sinistrati paturi, huse, ciment, apa, alimente si multe altele. Va sfatuiesc pe fiecare dintre dumneavoastra sa faceti la fel. Un leu,o sticla de ulei, o mana de cuie, un metru cub de lemn sau chiar manuale scolare, ca acusi trece vara si copiii incep scoala, totul este binevenit, Si dupa ce toata aceasta urgie va fi trecut, sa discutam cu calm si fara menajamente despre motivele pentru care solidaritatea este posibila la romani doar in momente de dificultate, nu si de prevenire a acestora.
La inceputul lunii am fost la Paris pentru a participa la Adunarea Generala a Federatiei Franceze de pret-a-porter feminin. 
Cand am primit invitatia m-am gandit la ce onoare mi se face, intrucat aceasta lume exclusivista nu primeste la ea acasa decat persoane cu renume in domeniu. Era pentru mine un motiv de mandrie, dar si o ocazie de a cunoaste lume influenta, cu care poti incheia parteneriate avantajoase pentru aceasta industrie, pe care o numesc industria mea de suflet.
Vrancea e casa mea. A fost dintotdeauna. Oamenii ma respecta, iar eu ii respect la randul meu. M-au trimis in parlament cu speranta ca ii voi reprezenta cu cinste si le voi spune adevarul. Asta ma straduiesc sa fac in fiecare zi. Pentru familia mea, pentru vecinii mei, pentru alegatorii mei si pentru cei care nu m-au votat. Uneori regret ca ziua nu are decat 24 de ore, ca saptamana nu are decat 7 zile si ca nu pot deveni ubicua, pentru a fi, in acelasi timp, in toate locurile in care imi propun sa fiu. Ca om de afaceri dau de lucru la 3000 de oameni, majoritea femei, le platesc salariile la timp, le ofer conditii civilizate de munca si ma asigur ca toate darile catre stat sunt achitate. Le ascult problemele, ma sfatuiesc cu ele, le nasesc copiii si incerc sa ajut cat de mult pot. Ca parlamentar activitatea mea e transparenta. Ca mama incerc sa fiu aproape de fiul meu, de Andrei, cea mai importanta fiinta din lume, pentru mine. Cand ma intorc acasa, la Focsani, la fiecare sfarsit de saptamana, lumea ma saluta, nu ma dispretuieste, nu ma ignora. De ce ar face-o? Sunt un om onest, care a ales sa se implice in viata societatii. Primesc semnale astazi ca un reporter, al carui nume imi scapa, publica pe blogul lui informatia ca nu mai trec pe acasa de frica oamenilor. Si ca, in plus, as avea si motive amoroase. Pe toti cei care gandesc la fel ii asigur ca nu mi-e frica decat de Dumnezeu si ca in sufletul meu dragostea este un sentiment care a ramas nealterat de intamplarile vietii. Ceea ce va doresc tuturor!
Comentarii recente