Category Archive

Citesc in Academia Catavencu de ieri un articol care sugereaza ca l-as sustine pe Mircea Geoana, ca un contraserviciu la faptul ca si el ar fi ignorat asa-zisa situatie de incompatibilitate in care m-as fi aflat. Ba mai mult, ca as fi initiat si un grup de sustinere pentru mentinerea acestuia in functia de presedinte al Senatului. Nu dau linkul articolului aici, pe blog, pentru ca nu merita. Credeam ca aspectele privind incompatibilitatea mea sunt de competenta institutiilor statului. Pentru ca tot veni vorba, fac a mia oara precizarea necesara. Nu am nimic de ascuns. Nu m-am aflat in nicio incompatibilitate si abia astept decizia finala care sa ateste adevarul afirmatiilor mele. Cat despre Mircea Geoana, iata care este parerea mea: omul se tine de scaun. Mai clar nu am cum sa o spun. Mircea Geoana a ajuns in aceasta pozitie inalta in urma sustinerii unei coalitii care nu mai exista. A fost o ascensiune de conjunctura, pentru ca votul popular a obligat clasa politica sa faca o intelegere contra naturii. Insa acum realitatea arata diferit si mentinerea lui in pozitia de presedinte al Senatului nu face decat sa blocheze activitatea Biroului Permanent si implicit a camerei. Celor care aduc ca argument decizii mai vechi ale Curtii Constitutionale le spun un singur lucru: plenul este suveran si trebuie lasat sa ia o decizie. Artificiile prin care s-a reusit neintroducerea pe ordinea de zi a solicitarii vizand revocarea din functie a lui Mircea Geoana nu fac decat sa amane o hotarare inevitabila. De altfel suntem decisi sa revenim cu solicitarea privind revocarea, pana cand aceasta va intra pe ordinea de zi. Numai ca, intre timp, lucruri importante raman in asteptare. Ieri 40 de proiecte legislative nu au mai apucat sa fie discutate. Si daca Mircea Geoana se cramponeaza de scaun, lucrurile nu se vor schimba nici saptamana viitoare. Seamana pozitia mea reala cu cea insinuata de Academia Catavencu?

Am urmarit si eu, ca toata clasa politica de altfel, parcursul de ultima ora al colegului meu din Senat, Cristian Diaconescu. Cred ca ceea ce va face de acum inainte va lamuri adevaratele motive ale deciziilor sale si felul in care isi vede cariera politica pe viitor.

Stanga are un lider nou. Nu discut nici felul in care a ajuns sa fie ales, nici felul in care a decurs congresul social-democratilor. Ci doar cateva dintre consecintele victoriei tanarului Victor Ponta pentru intreaga scena politica romaneasca. La doar 37 de ani, fara realizari politice remarcabile, Victor Ponta devine presedinte de partid, avand sustinerea curentului anti-Geoana. Scena politica, prin alegerea sa, castiga un motor tanar, vocal, care va impune un anumit model de lider in perspectiva alegerilor prezidentiale urmatoare. Practic alegerea lui Ponta si presupunerea ca traseul firesc il va purta catre ambitia de a cuceri fotoliul de la Cotroceni, il aduce alaturi de Crin Antonescu la startul electoral (din ceea ce stim acum). E clar ca asta va obliga si PDL sa gaseasca un personaj de calibru similar, ca vocatie a ascensiunii. Asta nici nu e rau. Stiut fiind faptul ca Traian Basescu nu va mai putea candida pentru un nou mandat, vom fi obligati sa iesim cu un alt proiect politic invingator, un om competent, onest si care, in plus, sa aiba forta imagologica. E o provocare la care trebuie sa gasim un raspuns pe masura. Pe de alta parte victoria lui Ponta, la scor foarte strans de Mircea Geoana, denota faptul ca, desi nume grele ale partidului au ales sa-i ofere sprijinul sau tradarea, foarte multi nu cred in puterea lui de a reforma PSD si de a-i reda stralucirea de odinioara. Citiva au plecat din partid, gestul lor fiind explicat ca semnal asumat al nemultumirilor. De altfel, chiar si cu fostul lider de la tineret la carma seniorilor, garnitura de conducere nu s-a improspatat deloc: let’s take a look – Vanghelie, Oprisan, Calea, Nassar sau Severin. Unii spun ca Vanghelie a pierdut, altii ca ar fi castigat. Eu cred ca Marian Vanghelie isi vede de drumul lui; si, daca e sa fim cinstiti, fata de multi altii, politicieni cu scoala si cu acord gramatical, Vanghelie a pus osul la treaba pentru partid, s-a zbatut, a organizat, s-a luptat. Pacat ca nu s-a tinut si de carte… Mi-as fi dorit ca Miron Mitrea sa castige sefia PSD. Am spus-o si aici pe blog. Dar n-a fost sa fie asa. Astept acum de la Victor Ponta sa fie pentru putere un partener de dialog constructiv, sa renunte la imboldurile imature si la focurile de paie. Astept de la intreaga clasa politica sa gaseasca intelepciunea de a se uni intr-un proiect care sa scoata Romania din criza. Si impartasesc curiozitatea colegei mele Elena Udrea: oare ce planuri are Victor Ponta cu ceea ce poporul roman ne-a angajat sa facem prin referendum?