You are currently browsing the category archive for the 'Politica si politicieni' category.
Scaderea temporara a pensiilor, corelata cu scaderea veniturilor bugetarilor si redimensionarea aparatului de stat, era solutia cea mai buna pentru romani. Am ratat aceasta sansa. Ce-i drept, magistratii Curtii Constitutionale si-au demonstrat independenta, daca de acest lucru era nevoie si, cu integritatea specifica profesiei, au decis. Prost, in opinia mea. Nu discut argumentele juridice in conditiile in care au taiat pensiile nesimtite, pastrandu-le doar pe ale lor. Insa ma intreb de ce este constitutional sa marim pensiile si nu sa le si scadem atunci cand nevoia o cere?! Sunt convinsa ca tot populismul ieftin de care au dat dovada cei care, din fata camerelor de luat vederi , s-au proclamat aparatorii bietilor varstnici, va iesi la iveala in momentul in care explozia preturilor le va demonstra ca, in termeni reali, venitul scade mai mult decat le-ar fi scazut prin diminuarea temporara a pensiei. Suntem acum nevoiti sa gasim alte variante. Doar cresterea tva-ului nu va reinvigora economia. Trebuie adoptat un pachet de masuri care sa stimuleze antreprenoriatul si mediul privat. Fac parte, alaturi de alti colegi parlamentari, din echipa care incearca sa identifice solutii economice corecte. Fiecare idee este discutata in detaliu, pentru ca exista temerea ca ceea ce pare bun pe termen scurt sa genereze efecte negative pe termen lung. Nu vrem sa luam decizii pripite, desi timpul ne preseaza enorm, vrem sa luam masurile care ne dau certitudinea reusitei. Read the rest of this entry »
Ieri am participat la un seminar care a avut drept tema de dezbatere oportunitatea reorganizarii administrativ-teritoriale a Romaniei in plan regional. Prezentarea participantilor o gasiti aici. Mai concret am discutat despre euroregiuni. De ce ne trebuie euroregiuni? In primul rand pentru bani. Sa ma explic. In Polonia, Ungaria sau Belgia unitatea de referinta administrativ-teritoriala este regiunea. Noi avem judete, orase si comune. Numai ca regiunile europeane au doua milioane si jumatate de locuitori in medie, in vreme ce unitatile noastre sunt sensibil mai mici. Orasele, exceptand Bucurestiul, au in medie o suta de mii de locuitori. Comunele abia daca au 10.000 de locuitori si numai cele mari. Facand o paralela intre structurile europene si cele romanesti, reiese ca, pentru a administra 25 de orase de-ale noastre, cheltuim de 25 de ori mai mult, fara sa fim de 25 de ori mai eficienti.
Vrancea e casa mea. A fost dintotdeauna. Oamenii ma respecta, iar eu ii respect la randul meu. M-au trimis in parlament cu speranta ca ii voi reprezenta cu cinste si le voi spune adevarul. Asta ma straduiesc sa fac in fiecare zi. Pentru familia mea, pentru vecinii mei, pentru alegatorii mei si pentru cei care nu m-au votat. Uneori regret ca ziua nu are decat 24 de ore, ca saptamana nu are decat 7 zile si ca nu pot deveni ubicua, pentru a fi, in acelasi timp, in toate locurile in care imi propun sa fiu. Ca om de afaceri dau de lucru la 3000 de oameni, majoritea femei, le platesc salariile la timp, le ofer conditii civilizate de munca si ma asigur ca toate darile catre stat sunt achitate. Le ascult problemele, ma sfatuiesc cu ele, le nasesc copiii si incerc sa ajut cat de mult pot. Ca parlamentar activitatea mea e transparenta. Ca mama incerc sa fiu aproape de fiul meu, de Andrei, cea mai importanta fiinta din lume, pentru mine. Cand ma intorc acasa, la Focsani, la fiecare sfarsit de saptamana, lumea ma saluta, nu ma dispretuieste, nu ma ignora. De ce ar face-o? Sunt un om onest, care a ales sa se implice in viata societatii. Primesc semnale astazi ca un reporter, al carui nume imi scapa, publica pe blogul lui informatia ca nu mai trec pe acasa de frica oamenilor. Si ca, in plus, as avea si motive amoroase. Pe toti cei care gandesc la fel ii asigur ca nu mi-e frica decat de Dumnezeu si ca in sufletul meu dragostea este un sentiment care a ramas nealterat de intamplarile vietii. Ceea ce va doresc tuturor!
Ziua de ieri a clarificat cateva aspecte foarte importante:
1. In primul rand mi-am dat seama ca nivelul ipocriziei in randul politicienilor romani este departe de a-si fi atins limitele. Toti stiu, toti sunt constienti ca nu avem alta solutie, dar putini isi asuma. Asta e! Impreuna cu cei puternici, care nu se tem de costurile politice si se gandesc in primul rand la viitor, vom merge mai departe!
2. Setul de masuri adoptat la limita prin asumare trebuie dublat de un plan concret care sa cuprinda obiective clare pe termen scurt si mediu. Vreau sa fiu foarte bine inteleasa: scaderea salariilor bugetarilor si ajustarea pensiilor sunt masuri temporare; ne ofera un rastimp de gandire, fara presiunea de a intra in incapacitate de plata, pentru a gasi solutii de relansare economica, in primul rand a mediului privat. Daca acest guvern si noi, cei care il sustinem, nu vom reusi sa repunem economia in functiune, atunci va trebui sa lasam locul altora mai buni. Dar nu pe vorbe, ci pe cifre, planuri, strategii si solutii. Eu am pornit de la prezumtia de incredere si sunt hotarata sa fac, personal, tot ceea ce-mi sta in putere pentru a trece de aceasta perioada grea si a reporni motoarele economiei.
3. Remanierea cabinetului mi se pare o chestiune de importanta secundara. Ca va fi facuta acum, peste trei luni sau la toamna, iarasi nu mi se pare un subiect serios. Altceva insa cred ca trebuie facut urgent. Restructurarea ministerelor. Eu una vad asa: un ministru, un adjunct si un director general. Fara secretari de stat, fara nu stiu cati consilieri, fara organigrama stufoasa. De ce? Pentru ca eu stiu un lucru: cu cat mai multi oameni iti pui in posturi-cheie, cu atat mai mult pierzi controlul deciziei. E ca si atunci cand ai cainele tau, dar ii pui un lant prea lung; fiind prea lung, el ajunge sa pazeasca casa vecinului, in loc sa aiba grija de cea a stapanului si implicit a lui. Iar directorii sa nu fie pusi politic, ci sa fie verificati din 3 in 3 luni cum reusesc sa implementeze programul de guvernare. Fiecare directie, department, birou sa fie redimensionat pe nevoile reale. M-am pronuntat inca de la inceput pe ideea ca aparatul de stat trebuie subtiat serios. Se vehiculeaza tot felul de cifre, ca ar trebui reduse ba 3000 de posturi, ba 70 de mii. Eu cred ca 700.000 e o cifra onesta. Cu jumatate din functionarimea de acum se poate face treaba si, in plus, poti sa-ti platesti oamenii mai bine. Pentru ca militez pentru o politica economica cu obiective clare pe termen scurt si mediu, atunci cine nu-si indeplineste indicatorii de performanta sa fie demis, fie el ministru sau sef de birou.
4. Setul de masuri economice trebuie convenit impreuna cu parlamentul si cu societatea civila. Lectia de dezbinare la care am asistat ieri trebuie insusita si depasita. Planul trebuie asumat de clasa politica impreuna cu specialistii. Romania are oameni de inalta calificare economica. Doar ca tot circul acesta la care asistam inca din ianuarie 1990 ii indeparteaza si ii determina sa stea deoparte.
5. S-a vazut clar esecul unor alegeri gresite. Si da, ma refer aici la Teo Trandafir. Imbratisarea ei cu Aura Vasile a consfintit eroarea noastra. O alta lectie!
La final am un mesaj pentru vranceni. Nu numai pentru cei care mi-au dat votul, pentru toti oamenii din circumscriptia mea. Stiu ca nu mai credeti in nimic, stiu ca sunteti zi de zi bombardati cu acuze la adresa noastra, a mea, aduse tocmai de cei care au contribuit din plin la realitatea pe care o traim astazi. Nu m-am nascut in PDL, m-am nascut in Focsani, traiesc aici si tot aici traieste intreaga mea familie. Trebuie sa dam o sansa acestui guvern. Spun asta pentru ca nimeni pana acum n-a avut curajul sa puna degetul pe rana. Si daca intr-un termen rezonabil nu va demonstra prin fapte ca lucrurile se misca in directia cea buna pentru tara, atunci n-are decat sa plece! Dar si daca va reusi, atunci cei care acum arunca cu noroi vor fi obligati moral sa-si recunoasca nu numai greseala ci si reaua credinta.
Maine vom sustine unul dintre cele mai dificile examene din istoria partidului. De miercuri se va vedea cat de uniti suntem, cat de mare este increderea in liderii alesi, in ministrii pe care i-am numit, in viziunea pe care ne-am asumat-o. Incepand de miercuri se va vedea cat de multi am fost si cat de multi am ramas. Este un test al disciplinei interne, este o proba a moralitatii fiecaruia dintre noi, este un prag pe care numai cei mai puternici vor avea curajul sa il treaca. Pentru ca , indiferent de diferentele de nuanta pe care le impartasim, in materie de implementare a masurilor de austeritate, cu totii am cazut de acord ca aceasta este calea pe care trebuie sa o parcurgem pentru insanatosirea economiei si viitorul acestei natiuni. Da, e greu. Te duci in teritoriu si ii vezi pe oameni ingrijorati si amarati. Iti reproseaza ca una ai promis si alta faci. Ti se plang ca s-au saturat de atata greutate pe care trebuie sa o poarte ca pe o cruce in fiecare zi. Asa este. Si te simti neputincios si parca nimeni nu vrea sa inteleaga ca nu este doar vina ta, ci este si vina lui si a ei, a noastra, a tuturor, dar in special a celor care nu au stiut nici sa conduca bine, nici sa economiseasca cand se putea, nici sa gaseasca solutii atunci cand timpul inca avea rabdare cu noi. Intreaga Europa strange cureaua. E un prezent complicat, tarat de inconstienta trecutului, de consumul fara productie, de naivitatea ca o vom putea duce asa la nesfarsit. Criza asta a venit peste noi ca o ghilotina. Sa ne arate ca valorile au fost rasturnate, ca munca cinstita inseamna sa cresti incet si sa economisesti cate putin in fiecare zi, ca nu avem voie sa ne tratam bunastarea ca si cum ar fi fost castigata la loto, ca intregul continent imbatraneste si ca la noi generatia decreteilor a facut putini copii si in plus are parinti de care trebuie sa aiba grija. Maine se va vedea cati dintre noi vor avea curajul sa-si infrunte temerile si sa-si asume greselile ultimilor 20 de ani, chiar si cu riscul de a fi blamati, discutati, pusi la zidul infamiei. De aceea , de miercuri incolo vom vedea daca PDL este un partid mare si solidar sau nu. In ultimele doua saptamani am asistat la diferite luari de pozitie ale colegilor mei. Unii dintre ei au declarat public ca nu sunt de acord cu deciziile guvernului. Altii n-au spus nimic, iar cei mai multi si-au reiterat sprijinul. Miercuri se va vedea clar de fapt cum stam. Iar dupa aceea ne asteapta un test si mai greu: al istoriei.
Comentarii recente