Sorina Placinta

Joi seara, sotia presedintelui tarii, Maria Basescu, ne-a invitat la Palatul Cotroceni pentru a petrece impreuna o seara dedicata noua. S-a numit “Seara Doamnelor” si nu intamplator a fost organizata la jumatatea primei saptamani a lunii martie, intre Martisor si Ziua Femeii.

Serata a fost realmente un succes, presarata cu recitaluri de muzica (m-au incantat fetele de la Amadeus),  demonstratii de maiestrie  oferite de artistii circului (coordonati de Brandusa Novac), dar (si aici simt nevoia scot putin in evidenta semnificatia momentului) si cu o prezentare de moda, pe care am gandit-o impreuna cu cele mai talentate colege de la fabrica.

Prezentarea de moda si-a dorit sa abordeze dintr-o alta perspectiva conditia femeii. Destul cu imaginea gospodinei si a umilintei! Sa vorbim despre tinerete, despre putere, despre increderea in forte proprii,  despre sexualitate si fragilitate, sa vorbim despre demnitate si succes, despre curajul si intelepciunea de a recunoaste ca femeia este stalpul familiei, piatra de temelie si izvorul de frumos. 

Se pare ca am reusit. Foarte multe dintre invitatele Primei Doamne au remarcat atat personalitatea tinutelor prezentate , cat si frumusetea modelelor! Am simtit ca suntem impreuna, fericite, implinite, ca servim cu drag familia, copiii, ca suntem calea spre ei , spre cunoasterea lor, ca avem curajul sa iubim , ca deschidem cai vazute doar de noi. Si asa cum spunea un prieten de-al meu: valoram mult! Si pentru ca am sarbatorit in avans 8 martie va urez doamnelor sanatate, curaj, intelepciune si mai ales iubire, pentru ca, dupa cum stiti, “daca dragoste nu e, nimic nu e”! Asa incat am un singur mesaj pentru domni: iubiti-ne si pretuiti ceea ce avem mai bun: sufletul care iubeste!

Mi se intampla de ceva vreme sa fiu intrebata, de fiecare data cand are loc o sarbatoare in viata mea: Ce-as putea sa-ti daruiesc eu, cand tu ai de toate? La inceput am tratat intrebarea ca fiind o recunoastere a devenirii mele, in timp insa intrebarea rostita cu cele mai bune intentii de altfel, a inceput sa ridice in sufletul meu o serie de alte intrebari. Ce inseamna a avea de toate? Cand le poate avea un om pe toate? Cand mor dorintele? Si la ce se reduce a avea?

Atunci cand faci un dar din suflet, daruiesti de fapt iubire. Si iubirea nu e niciodata in exces. Iubirea care ne face mai buni, iubirea care ne invata cum sa iubim si cum sa ne lasam iubiti. Dragostea, iubirea pentru cel de langa tine sau pentru cel aflat departe. Iubirea pentru copii, pentru parinti si frati, iubirea pentru oameni. Dumnezeu ne-a dat iubirea pentru a putea cladi. Eu cred, oricat ar parea de desuet, ca niciun edificiu construit doar din ratiune pura nu rezista.

Intre toate sarbatorile mele, 1 Martie e special. Pentru ca este singura ocazie in care primesc daruri, fara sa mi se puna intrebarea care naste intrebari. Cand eram mica ma pregateam din timp pentru sosirea martisorului. Indiferent ca le cumparam sau le confectionam eu insami, martisoarele erau ordonate in functie de o ierarhie secreta: mama, invatatoarea, apoi doamnele profesoare care imi placeau, colegele sau prietenele cel mai bune. Apoi am invatat ca o domnisoara trebuie sa stie sa primeasca acest mic cadou. In secret, 1 martie era, in copilarie si adolescenta, micul meu test de popularitate. Acum semnificatia figurinei legata cu snur alb si rosu e mult mai adanca: intre toate martisoarele primate de-a lungul zilei, unul singur imi spune “imi esti draga”, un altul imi aduce aminte ca sunt mama, cateva imi confirma respectul si afectiunea, iar cele mai multe sunt pur si simplu etichetele exercitiului social.

Va doresc, doamnelor, sa primiti martisoare cu bucurie si va doresc, domnilor, sa le daruiti cu sufletul curat! Sa fie aceste mici daruri motoarele iubirii, respectului si politetii! Imi doresc sa inceapa astazi o primavara frumoasa pentru noi toti.