Putina lume stie ca Hatikva, imnul oficial al statului Israel, a fost intonat pentru prima oara in Romania la Focsani. Si eu am aflat de curand, cautand informatii despre istoria comunitatii evreiesti de la mine de acasa. Se intampla in urma cu 130 de ani, cand avea loc primul congres sionist al Uniunilor Sioniste din Romania. Semnificatia intalnirii din 1881 ramane si acum o lectie de politica, un model de cum se ajunge la o decizie buna, care sa conduca la rezolvarea unei probleme grave. Cei 55 de delegati
unionali au hotarat atunci ca solutia pentru rezolvarea problemei evreiesti din Romania este emigrarea in Israel; si asa a inceput colonizarea viitorului stat al evreilor. O idee dezbatuta la Focsani care avea sa schimbe peste timp soarta a milioane de oameni. Prezenta evreilor la Focsani este atestata inca inainte de 1700. Comunitatea nu era numeroasa, dar era destul de instarita si cu un inalt simt civic. Drept dovada, se finanta din cotizatii voluntare si avea ca obligatii ingrijirea saracilor, a spitalului si a cimitirului. Majoritatea familiilor de evrei stabiliti la Focsani era de origine poloneza. De intalnirea istorica de la 1881 se leaga insasi ideea fondarii Israelului, a carui paternitate apartine presedintelui de onoare al congresului, rabinul Focsaniului Moshe Halevi Golding. Facand un arc peste timp, la sfarsitul saptamanii acesteia, evreii se reintorc acasa. Zeci de invitati din Israel si de la noi vor evoca
semnificatia istorica a unei intalniri exemplare, a unei intalniri in care oamenii decid viitorul si soarta unei natiuni.
Legea care reglementeaza situatia cainilor fara stapan a fost in sfarsit adoptata de Camera Deputatilor. Dupa amanari repetate si valuri de propaganda ipocrita, s-a deschis usa care da dreptul de decizie comunitatilor locale. Oamenii sunt cei care vor hotara soarta maidanezilor din comuna sau orasul lor. Sunt convinsa ca toate ong-urile de tip cutu-cutu se vor repezi sa adopte animalele care pana acum s-au inmultit sub privirile grijulii ale acelorasi iubitori. Dovada o gasiti chiar aici, la mine pe blog. Sute de comentarii, cele mai multe scrise intr-un limbaj imposibil de reprodus de persoane care au macar cei 7 ani de acasa, sunt
marturia dorintei responsabile a semnatarilor lor de a se implica in salvarea si ingrijirea cainilor fara stapan. Oamenii care ma acuza pe mine de crima, cruzime, lipsa de respect pentru viata sunt sigura ca vor sta cu ochii atintiti pe ong-uri pentru a se asigura ca acestea lupta cu adevarat si nu doar din gura pentru salvarea cainilor; adica nu mai adopta de fatada pentru a-i lasa din nou pe strada, duc campanii sustinute pentru a creste numarul de adoptii, iar banii primiti pentru reglementarea situatiei vor ajunge la catei, nu in buzunarele lor. In plus, sunt convinsa ca toti cei care ma blameaza pe mine pe blog vor lua acasa un animal, il vor
deparazita, vaccina si ingriji cum trebuie. Eu nu ma plang. Mi-am asumat postura publica, asa cum am spus in mod repetat. Cine vrea sa ma critice, e liber sa o faca. Celorlalti insa, multimea mai tacuta a romanilor care sunt de acord ca solutiile pe care le aduce aceasta lege sunt bune, le spun ca eu raman cu ochii pe autoritatile locale, sa vad cum isi fac treaba. Eu cred ca este o lege buna care va aduce un pic de curatenie si un plus de imagine acestei tari.
In mod normal prea putin m-ar interesa scandalul intern din PSD, un partid care, in opinia mea, nu are suficienta forta sa se scuture de metehnele trecutului, nici macar cu lideri tineri la carma. Ca senator insa nu pot sa trec cu vederea maniera in care se incearca manevre de tranzactionare cu demnitatile statului, in totala necunoastere a legilor si a regulamentelor. Insa nici acest lucru nu m-ar deranja prea tare, in conditiile in care mai exista inca oameni cu scaun la cap care au grija de aplicarea corecta a
procedurilor parlamentare. Ca roman insa nu pot sa nu ma intreb: dar daca domnul Geoana iesea presedinte? Read the rest of this entry »
Doamna gimnasticii vrancene mi-a trimis un sms si cateva fotografii. Va fac partasi la bucuria si emotia mea. Multumesc, Adriana Lescovar!
”Gimnastele focsanene va dedica cele 12 medalii obtinute la campionatul national de gimnastica, multumindu-va pentru sprijin. Adriana Lescovar”
Luni si marti, la Bucuresti, s-a desfasurat un eveniment extrem de important care, din pacate, a starnit foarte putin entuziasmul presei, desi este vorba despre viitorul nostru pe termen lung: o noua reuniune europeana, informala ce-i drept, pe tema strategiei Dunarii. Am ramas impresionata de personalitatile care au participat, oameni aflati in pozitii inalte care si-au spus punctul de vedere, intr-un efort sustinut pentru gasirea unor solutii economice durabile. Au fost ministri de externe din nu mai putin de 8 tari, secretari de stat si ambasadori, reprezentanti ai institutiilor europene, europarlamentari si primari ai unor orase din Vest (cum spuneam pe vremuri), ca sa vorbim doar de reprezentarea internationala. In cadrul forumului economic ce a urmat reuniunii am fost si eu invitata sa vorbesc. Si am facut-o avand convingerea ca am depasit etapa discutiilor sterile. Read the rest of this entry »
Un articol extrem de tendentios aparut in presa de astazi ma obliga sa reactionez, desi imi propusesem sa nu mai raspund pe aceasta chestiune, clarificata, credeam eu, chiar aici pe blog. Asadar, intr-o maniera care face sa para dubios ceea ce de fapt este corect si transparent, sunt acuzata ca am castigat nemeritat licitatii, ca fundatiile pe care le conduc impreuna cu familia mea invart afaceri oneroase, ca ma folosesc de oameni pe care i-as fi plasat in functii special ca sa ma serveasca si ca, de cand am devenit senator, au inceput sa ”curga” contractele cu statul. Asta ca sa nu mai vorbesc de felul in care este folosit numele meu de familie,
Placinta, ironic pana la prost gust. Eu, Sorina Placinta, sunt om de afaceri de succes cu mult inainte sa intru in politica. Read the rest of this entry »
Comentarii recente